Un efect în lanț: ce înseamnă prețurile mai mari la pompă pentru economiile ca România?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Creșterea prețului petrolului funcționează, pentru economiile importatoare, aproape ca o taxă suplimentară pusă peste transport, producție și consum. Un studiu IZA făcut pe 10 mari state importatoare și exportatoare de petrol, arată că scumpirea țițeiului tinde să împingă în sus inflația în major.

Petrolul nu împinge inflația doar prin benzină și motorină. El urcă prețurile prin transport, agricultură, industrie, importuri, curs și, dacă șocul persistă, prin salarii și anticipații. Pentru o economie precum România, dependentă încă masiv de petrol și de produse petroliere din import, o nouă creștere susținută a cotațiilor riscă să întârzie dezinflația, să erodeze veniturile reale și să țină costurile de finanțare mai sus pentru mai mult timp.

Studiul arată că relația dintre petrol și inflație nu este nici uniformă, nici liniară. Autorii au folosit date lunare din perioada iulie 2009–februarie 2021 și două modele neliniare, iar rezultatul central este că petrolul lovește diferit în funcție de țară și sector: transportul, combustibilii și echipamentele sunt cele mai expuse, iar în țările importatoare creșterile de preț ale petrolului se transmit mai puternic decât scăderile se traduc în ieftiniri. Cu alte cuvinte, scumpirea petrolului urcă repede în prețuri, dar ieftinirea lui coboară mai greu și mai puțin. Efectul în lanț începe aproape întotdeauna la pompă. IMF arată că transmiterea prețului internațional al țițeiului către combustibilii de transport este, în Europa, mai puternică decât transmiterea prețurilor energiei către electricitate sau gaze pentru consumatorul final. Aici apare primul val inflaționist: benzina și motorina se scumpesc, iar cheltuiala gospodăriilor crește imediat.

Atunci când cresc carburanții, cresc și costurile de transport

Al doilea val lovește companiile. Atunci când cresc carburanții, cresc costurile de transport și logistică, iar asta se mută rapid în aproape orice produs care trebuie adus din fabrică în depozit și apoi pe raft. Exact asta arată și studiul IZA: transportul, combustibilii, echipamentele și, în multe cazuri, alimentele sunt printre sectoarele cele mai sensibile la șocurile petroliere. România a văzut același lucru în anii de vârf ai șocului energetic: BNR estimează că, în 2021-2022, aportul inflaționist al componentei combustibililor la rata anuală a inflației IPC a fost de aproximativ 2 puncte procentuale în 2021 și de 1 punct procentual în 2022, efectul fiind temperat atunci de schema de compensare a prețului la pompă.

Al treilea val este mai puțin vizibil, dar adesea mai periculos: cursul, balanța externă și marjele firmelor. BNR arată că o creștere a prețului petrolului afectează negativ PIB-ul prin reducerea venitului disponibil al populației, comprimarea marjelor companiilor energo-intensive și deteriorarea balanței comerciale. Tot banca centrală notează că, în 2022, factura de import pentru produse energetice a fost aproape triplă față de 2021, ajungând la circa 7,4 miliarde euro pentru grupa „combustibili minerali, lubrifianți și materiale conexe”; în 2023, odată cu scăderea prețurilor la energie și ajustarea consumului intern, deficitul acelei grupe s-a redus cu aproximativ 30%, până la 5,2 miliarde euro. Cu alte cuvinte, petrolul scump nu înseamnă doar inflație mai mare, ci și presiune pe deficitul extern și pe companiile care lucrează cu costuri energetice mari.

O problemă generală de prețuri

Abia după aceea apar efectele de runda a doua: salarii, servicii și anticipații. IMF arată că o creștere a inflației indusă de petrol tinde să fie urmată, în Europa, de majorări salariale de magnitudine apropiată în următoarele două trimestre, iar inflația de bază și anticipațiile reacționează mai lent, dar reacționează. Acesta este momentul în care șocul inițial la combustibili încetează să mai fie doar o problemă „de energie” și devine o problemă generală de prețuri.

BNR arată că țițeiul și produsele petroliere au rămas principala sursă de energie primară, cu 36,1% din totalul resurselor în 2023, iar dependența de importuri a fost de 71% din necesar. În aceste condiții, șocurile externe de pe piața petrolului nu rămân „afară”, ci intră direct în economie, prin costurile de import, costurile de producție și prețurile finale.

Datele recente confirmă că România rămâne foarte vulnerabilă la acest tip de șoc. Potrivit INS, rata anuală a inflației IPC a fost de 9,3% în februarie 2026. Pe metodologia armonizată a Eurostat, România a avut o inflație anuală de 8,3% în februarie 2026, cea mai ridicată din Uniunea Europeană.

Scumpirile se văd mai repede și mai clar decât ieftinirile

Legătura cu petrolul se vede și în dinamica internă a componentelor de inflație. BNR arată că inflația IPC a încheiat anul 2024 la 5,14%, iar pe segmentul combustibililor ritmul anual de creștere a prețurilor s-a accelerat în 2024 cu 2,7 puncte procentuale, până la 5,1%, în contextul majorării accizelor la carburanți în ianuarie și iulie. Tot BNR notează că, în prima parte a lui 2025, inflația a coborât la 4,85% în aprilie, în bună măsură pentru că prețurile interne ale carburanților au reflectat corecția cotației Brent. Asta înseamnă că în România combustibilii reacționează vizibil la combinația petrol internațional plus fiscalitate plus curs de schimb.

Pentru România, un detaliu important este că nu orice scumpire a petrolului produce același efect. BNR arată că transmisia spre inflație este mai puternică atunci când creșterea petrolului vine pe fondul șocurilor de cerere decât în cazul unor șocuri pure de ofertă, iar pas-through-ul este mai puternic în perioadele în care inflația este deja ridicată. În plus, răspunsul prețurilor de consum la o majorare a petrolului este ușor mai pronunțat decât reacția la o scădere. Asta merge în aceeași direcție cu studiul IZA: scumpirile se văd mai repede și mai clar decât ieftinirile.