Vârsta la care au loc traumele contează mai mult decât gravitatea lor, arată un studiu

Adaugă descoperă.ro ca sursă preferată în Google

Un studiu publicat în Cell Reports Medicine arată că efectele pe termen lung ale unei traume depind mai degrabă de momentul în care a avut loc, decât de natura acesteia. Descoperirea schimbă fundamental ce știam despre sănătatea mintală.

Studiul a fost coordonat de Laura Cancedda și Valter Tucci de la Institutul Italian de Tehnologie din Genova. Echipa a expus modele animale la stres intens în patru etape distincte: prima copilărie, copilărie, adolescență și vârsta adultă tânără. Abordarea a integrat neuroștiințe, proteomică avansată și psihiatrie clinică, conform La Stampa.

• Ce se întâmplă în creierul oamenilor care-și părăsesc țara natală în căutarea unei vieți noi?
• Risc crescut de retrogradare pentru România. Ce a transmis agenția S&P Global Ratings?

Concluzia: un eveniment traumatic programează specific și durabil comportamentul și biochimia cerebrală, în funcție de momentul în care este trăit.

„Comportamentele inadaptate induse de stres persistă în timp și nu depind de intervalul dintre expunere și evaluare”, explică Cancedda.

Cercetătorii au identificat tipare clare. Traumele din prima copilărie duc la izolare socială pronunțată. Cele din copilărie generează ulterior dificultăți de concentrare. Adolescența traumatică produce trăsături de agresivitate și dorință de dominare. Trauma trăită la vârsta adultă tânără se manifestă predominant prin simptome depresive.

Anxietatea este singura trăsătură comună tuturor vârstelor, nespecifică unei anumite etape.

Echipa a analizat datele a 72 de pacienți ai Institutului Gaslini care au suferit traume precoce. Rezultatele confirmă tiparele observate în laborator.

Traumele din prima copilărie sunt asociate cu tendințe schizoide.

Cele din copilărie, cu trăsături paranoice sau obsesive.

Adolescența traumatică se corelează cu personalități narcisiste sau antisociale.

„Creierul uman urmează traiectorii de dezvoltare universale care, dacă sunt întrerupte, duc la rezultate potențial previzibile”, concluzionează Tucci.

Studiul a identificat o alterare specifică a proteinei BDNF, esențială pentru plasticitatea neuronală, la subiecții traumatizați la vârsta adultă tânără.

Cercetătorii au folosit larotrectinibul, un medicament aprobat în oncologie, pentru a inversa efectele. Rezultatul: recuperarea deficitelor sociale și depresive la modelele animale traumatizate în acea fază specifică.

Speranța este că, știind momentul traumei, să se ajungă la tratamente personalizate pentru tulburări psihiatrice rezistente.