De ce verile din copilărie păreau nesfârșite?

Adaugă descoperă.ro ca sursă preferată în Google

Verile din copilărie păreau nesfârșite. Aveai impresia că nu se mai termină, până când, brusc, ghiozdanul nou și creioanele colorate te trezeau din visare și te trimiteau înapoi la școală.

Verile din copilărie păreau nesfârșite. La maturitate, însă, suntem conștienți de cât de repede trece vara chiar din prima zi. Ne planificăm concediile, ne eliberăm weekendurile și ne enervează promoțiile „Back to School” care apar imediat după încheierea anului școlar. Nu e vorba doar de faptul că adulții nu mai au vacanțe lungi, nici profesorii nu scapă de senzația că august vine prea repede.

• Telescopul Spațial James Webb a dezvăluit cea mai clară hartă cu rețeaua cosmică
• Un studiu arată că arta originală reduce stresul. Diferența apare în doar 20 de minute!

Dar ce s-a schimbat? Cum se face că un anotimp care părea infinit acum dispare înainte să apucăm să folosim crema de soare?

Un cercetător explică de ce verile din copilărie păreau nesfârșite

Potrivit cercetătorului în percepția timpului Marc Wittmann, răspunsul ține de modul în care funcționează memoria. Percepția duratei unui interval depinde de câte amintiri păstrăm din el. Experiențele noi (premierele, surprizele, lucrurile care ne scot din rutină) sunt cele care se fixează cel mai bine. Iar în copilărie, aproape totul este o premieră.

„Totul pare nou în copilărie: prima plimbare pe un ponei, prima vizită la circ, prima vacanță la mare, totul este o primă dată. Asta face ca amintirile să fie stocate ca ceva special”, explică Wittmann.

Pe lângă noutate, mai intervine și faptul că creierul copiilor este în continuă dezvoltare. Ei nu doar trăiesc experiențe noi, ci le procesează printr-un sistem aflat în permanentă schimbare. „Fiecare an este complet nou pentru un copil. Sunt atât de multe transformări fizice și mintale încât, practic, în fiecare an devine o altă persoană”, continuă el.

Există și teoria proporțiilor: pentru un copil de cinci ani, un an reprezintă o cincime din viață, pe când pentru un adult de 50 de ani este doar o cincizecime. Deși această teorie este populară, Wittmann spune că nu există dovezi că creierul chiar calculează timpul în acest mod.

O explicație complexă

În realitate, explicația este mai complexă. La un moment dat, copilăria se termină, dezvoltarea încetinește, iar lumea nu mai pare atât de nouă. Am mai trăit veri, știm cum decurg. Iar când experiențele noi devin mai rare, rămân și mai puține amintiri. Nu că verile ar dispărea, ci lasă mai puține urme în memorie.

Cercetările recente arată și un alt factor: odată cu vârsta, nu ne pierdem neapărat intensitatea amintirilor, ci capacitatea de a înregistra momentele banale din viața de zi cu zi. Acest declin începe încă din jurul vârstei de 30 de ani și se accentuează în timp, contribuind la senzația că anii trec tot mai repede, scrie PopularScience.

Vestea bună este că putem influența această percepție. Wittmann recomandă să căutăm experiențe noi, locuri diferite și oameni noi, chiar și prin schimbări mici în rutină. Activitatea fizică, relațiile sociale și stimularea mintală ajută, de asemenea.

Totuși, avertizează să nu ne încărcăm excesiv programul: „De multe ori, oamenii cred că trebuie să-și umple ziua cu activități. Dar dacă ești prea concentrat pe program, timpul va trece la fel de repede. În schimb, încearcă să trăiești momentul.”

Verile copilăriei nu se vor mai întoarce, dar poate nici nu e nevoie. Avem mai mult control asupra felului în care simțim timpul decât credem. Iar cheia stă în emoții: „Emoțiile sunt, în esență, lipiciul memoriei. Dacă ceva este intens emoțional, va rămâne cu tine toată viața”, încheie cercetătorul.

Vă recomandăm să citiți și:

Cazul medical uluitor al unei adolescente: cum a descoperit că este alergică la apă?

Test de cultură generală. Ce este timpul?

Fibrele, noul „trend” în nutriție: cât de mult este, de fapt, sănătos?

Țigările electronice pot duce la apariția cancerului, avertizează oamenii de știință