Europa a dezvăluit un posibil rival pentru racheta Starship de la SpaceX

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Europa prezintă RLV C5, o rachetă parțial reutilizabilă concepută pentru a rivaliza cu Starship de la SpaceX. Aceasta oferă o eficiență sporită și o viziune strategică mai amplă.

Europa a dezvăluit planurile pentru o rachetă de lansare parțial reutilizabilă, capabilă să ridice peste 70 de tone pe orbită, potrivit DailyGalaxy.

Conform unei analize recente din CEAS Space Journal, acest nou concept ar putea oferi o alternativă mai eficientă și mai durabilă la racheta Starship a SpaceX, care a captat deja atenția globală cu testele sale care au doborât recorduri.

Nava Starship a companiei SpaceX a atins o etapă istorică în 2023, pornind simultan toate cele 33 de motoare și decolând din Texas pentru prima dată. Deși nu au fost perfecte, aceste zboruri au marcat începutul unei noi ere pentru zborurile spațiale, demonstrând că o rachetă complet reutilizabilă este capabilă să trimită sarcini utile enorme pe orbită.

Studii independente realizate de Centrul Aerospatial German (DLR), bazate pe date telemetrice disponibile public, confirmă că Starship poate transporta în prezent aproximativ 59 de tone pe orbita joasă a Pământului în modul reutilizabil, apropiindu-se de capacitatea de încărcare a unei rachete Falcon Heavy complet consumabile.

Versiunile viitoare ar putea depăși 115 tone, eclipsând potențial racheta Saturn V. Întrebarea globală nu mai este dacă Starship va schimba regulile jocului, ci cum vor răspunde națiunile și companiile private.

Cercetătorii DLR au propus RLV C5, o alternativă europeană concepută având în vedere eficiența. În loc să egaleze dimensiunea brută a Starship, RLV C5 combină un booster reutilizabil cu aripi, inspirat de proiectul SpaceLiner, cu o treaptă superioară consumabilă alimentată cu hidrogen lichid și oxigen. Această alegere a propulsorului oferă o eficiență mai mare decât motoarele cu metan-oxigen ale Starship.

Spre deosebire de metoda de aterizare verticală a Starship, propulsorul planează înapoi prin atmosferă și este capturat în aer de un avion subsonic. Acest lucru elimină necesitatea de a rezerva combustibil pentru arderea de aterizare, permițând ca o parte mai mare din masa rachetei să contribuie la atingerea orbitei. Modelele inițiale sugerează că 74% din masa sa de lansare devine sarcină utilă, comparativ cu 40% în cazul Starship, demonstrând că designul strategic poate uneori să depășească dimensiunea brută.

În ciuda promisiunii conceptuale a RLV C5, Starship este deja operațional, chiar dacă zborurile inițiale au fost imperfecte. Cercetătorii germani avertizează că trecerea de la concept la echipament funcțional reprezintă o provocare majoră.