Oamenii sunt echipaţi cu proteina care permite detectarea câmpurilor magnetice

Dar poate acest simţ al nostru este în stadiu latent –
atunci când o proteină sensibilă la lumină este transferată
de la om la musculiţele de oţet, insectele acceptă proteina şi o
folosesc pentru propriul lor simţ al câmpurilor
magnetice.

Steven Reppert de la Universitatea Massachusetts din Worcester a
studiat împreună cu colegii săi criptocromele (proteine sensibile
la lumină ce regulează ritmul circadian al diferitelor creaturi).

• Un film pierdut al lui Georges Méliès, părintele cinematografiei moderne, a fost regăsit după 100 de…
• Suspecții implicați în furtul tezaurului dacic s-au plâns de condițiile din închisoare

Reppert ştia că aceste proteine ajută de asemenea la
îmbunătăţirea capacităţii musculiţelor de oţet şi a păsărilor de a
simţi câmpurile magnetice ale Pământului. Astfel că aceasta a dorit
să vadă dacă efectul criptocromelor umane este asemănător.

Profesorul a înlocuit proteinele găsite la musculiţele de oţet
cu o versiune umană, hCRY2, ce se găseşte în retină. Musculiţele
mutant au fost antrenate să asocieze recompensele de zahăr cu
câmpurile magnetice.

Atunci când li se oferă posibilitatea de a alege în ce parte să
zboare, către un braţ magnetizat sau către unul non-magnetizat al
unui labirint, acestea au optat pentru braţul magnetizat.
Musculiţele ce au fost concepute genetic astfel încât să nu aibă
criptocrome au fost indiferente la câmpurile magnetice, astfel că
s-au distribuit în mod egal pe cele două braţe.

Aparent, musculiţele de oţet nu au avut nicio problemă
atunci când au folosit criptocromele umane pentru a simţi câmpurile
magnetice. Acest lucru ne duce cu gândul la ideea că oamenii au
materialul necesar pentru a avea această abilitate, dar din anumite
motive, aceasta nu se activează.

Klaus Schulten de la Universitatea Illinois este surprins de
rezultate, dar nu se aşteaptă ca viitoare studii să demonstreze
faptul că avem o superputere.

„Dacă puteam simţi câmpurile magnetice ale Pământului, probabil
am fi ştiut acest lucru până acum”, susţine Klaus Schulten.

Sursa:
NewScientist