Vom putea fabrica „oase de schimb” pentru a le înlocui pe cele fracturate

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Dintre oasele astfel obţinute, cel mai mare are o lungime de aproximativ 6 centimetri. Printre altele, specialiştii au creat un os zigomatic (numit şi osul malar sau jugal), o parte dintr-un femur şi o articulaţie temporomandibulară complexă, care este localizată înaintea urechii şi care ne permite să mestecăm, să vorbim şi să zâmbim.

În prezent, procesul de creştere durează între trei şi cinci săptămâni, dar echipa de cercetători încearcă să diminueze acest timp. În timpul formării noilor oase, matricea veche, pe care acestea sunt create, se descompune. Rezultatul final este un os regenerat complet.

„Arată ca un os, se simte ca un os şi răspunde ca un os”, a declarat chirurgul Sidney Eisig, colaborator în acest proiect.

La fel ca pielea umană, ţesutul osos este foarte activ din punct de vedere metabolic şi se regenerează rapid, lucru care permite oaselor rupte să se vindece. Astfel, ţesutul osos poate fi mai uşor de regenerat decât anumite tipuri de muşchi.

Pentru a creşte noul os, matricele, formate din alte bucăţi de oase, au fost curăţate cu apă pentru a înlătura aproximativ 99% din materialul celular, apoi cu detergenţi speciali şi cu enzime pentru a îndepărta ADN-ul rezidual . Acum, specialiştii experimentează crearea oaselor pe matrice din mătase sintetică.

În funcţie de mărimea grefei, bioreactoarele în care se desfăşoară procesul pot fi surprinzător de mici. Dispozitivul în care este creat osul conţine o inserţie de siliciu care menţine matricea nemişcată. Bioreactorul este conectat la o pompă care alimentează celulele stem şi prin care sunt eliminate deşeurile.

Celulele mezenchimale consumă nutrienţi şi oxigen, generează celule osoase şi elimină dioxid de carbon, imitând procesul natural din corpul uman. În acest context, pompa joacă atât rolul inimii, cât şi pe cel al plămânilor. Specialiştii au subliniat importanţa pe care o are furnizarea de nutrienţi către fiecare celulă din interiorul matricei.

În prezent, implanturile osoase sunt colectate din oasele din zona şoldurilor. Acest proces presupune două intervenţii chirurgicale, iar forma nu este întotdeauna cea dorită, în schimb, cu aceste grefe fabricate în bioreactoare se poate creşte un os perfect. Celulele stem mezenchimale sunt prezente şi în ţesutul adipos, ceea ce înseamnă că în viitor pacienţii nu vor mai trebui să fie supuşi extracţiei de măduvă osoasă, ci va fi suficientă o liposucţie, pentru a colecta celule adipoase.

Specialiştii estimează costul unui bioreactor undeva între 200 şi 400 de dolari, plus cheltuielile pentru recoltarea şi izolarea celulelor stem.

Sursa: Fox News