De ce facem alergii?

Cercetătorii mai susţin că dacă, spre exemplu, un om intră în contact cu un alergen când este slăbit în urma unei infecţii virale, există riscul ridicat ca acel om să dezvolte alergia respectivă.

Alergiile încep în primul rând cu expunerea organismului la substanţele şi factorii alergenici. Dacă o persoană a inhalat un alergen de nenumărate ori fără să aibă probleme, dar la un moment dat organismul său etichetează alergenul drept un factor invadator, sistemul imunitar studiază şi apoi poate uşor identifica substanţa drept un alergen cu toată cohorta de probleme care rezultă de aici începând cu producţia de anticorpi. Este momentul în care organismul a devenit deja sensibil la alergeni. Data viitoare când organismul respectiv este expus la alergenul problematic, sistemul imunitar deja va declanşa reacţiile în lanţ. Anticorpii îl recunosc şi activează o serie de celule specializate care sunt de fapt responsabile de simptomele alergice localizate la nivelul pielii, aparatului respirator şi celui digestiv. Celulele respective provoacă organsimul să secrete substanţe histaminice care la rândul lor provoacă simptomele alergice precum mâncărimi, usturimi, umflături, etc.

• Cât de repede poate crește un om?
• De ce ne simțim mai bine atunci când înjurăm?

Pe scurt, alergiile apar deoarece sistemul nostru imunitar este condiţionat să răspundă unor anumiţi stimuli. Dacă stimulul respectiv atacă organismul, atunci apare un răspuns de autoimunizare al acestuia, dar dacă sistemul imunitar ajunge să atace o proteină inofesivă din mediul natural, atunci este vorba de declanşarea unei alergii. În mod neaşteptat, studiile de teren au arătat că în ţările sărace, fără condiţii de igienă, frecvenţa alergiilor şi a astmului este mult mai mică decât în ţările dezvoltate. Asta deoarece lipsa igienei şi sărăcia expune organimsul uman la paraziţi, microbi şi viruşi încă de la o vârstă fragedă, ceea ce duce la activarea constantă a sistemului său imunitar.

Însă în societăţile bogate, tehnologizate, antiseptice într-un cuvânt, nu mai există atât de mulţi stimuli normali şi naturali pentru sistemul imuntar al oamenilor care trăiesc aici. Studiile au arătat că expunerea sistemului imunitar al copiilor la paraziţi şi alţi factori de risc permite acestuia să-şi dezvolte mecanisme reglatoare care îl păstrează deopotrivă concentrat asupra stimulilor şi sub controlul organismului. În decursul evoluţiei normale a copilului spre adolescent, sistemul imunitar al acestuia va trece treptat de la faza de alertă la infecţiile parazitare la cea în care acţionează mai ales la infecţiile bacteriene şi virale. Într-un mediu curat şi antiseptic, această tranziţie nu se produce din evidenta lipsă de stimuli, iar predispoziţia copiilor faţă de alergii începe să apară ca un răspuns inflamator al sistemului imunitar faţă de factorii lipsiţi de pericol din mediul ambiant, cum sunt diversele tipuri de polen.