La începutul vieţii, spre diferenţă de alte mamifere, copilul se naşte incapabil de a supravieţui de unul singur: nu se poate hrăni şi nu se poate deplasa. În ajutorul lui vine mama care îi oferă sânul şi îl învaţă că lumea nu este un loc atât de rău, ba dimpotrivă, poate fi considerat un loc prietenos, în acest timp cei doi fiind consideraţi una şi aceeaşi persoană din perspectiva sugarului. Fiind prima relaţie pe care o are cu lumea exterioară şi fiind încărcată cu o mare cantitate de iubire, relaţia cu mama este şi cel mai greu de dizolvat şi rezolvat. Printre nevoile de dragoste, de hrană sau de adevăr al copilului, o importantă nevoie este cea de libertate.