Iancu de Hunedoara, ”atletul lui Hristos” care a reuşit să îl înfrângă pe cuceritorul Constantinopolului

S-a născut în jurul anului 1407 (mult timp s-a crezut că s-a născut în 1387, din cauza unei interpretări greşite a unor surse). Tatăl său, Voicu, şi fraţii lui, Mogoş şi Radu, au fost ostaşi în slujba regelui maghiar Sigismund de Luxemburg.

La 7 martie 1441, Iancu de Hunedoara a devenit voievod al Transilvaniei. El deţinea această funcţie pe lângă cea de comite al Timişoarei şi de ban al Severinului (1441 – 1456). Ulterior a devenit guvernator al regatului Ungariei între 1446-1453, apoi căpitan suprem al Ungariei şi al Transilvaniei între 1453-1456.

• Cea mai veche artă botanică cunoscută dovedește o gândire matematică timpurie
• Ziua în care Consiliul Dirigent al Transilvaniei decide organizarea administrativă a teritoriilor unite cu România

Iancu de Hunedoara a fost numit „atletul lui Hristos” de către Papa Calist al III-lea într-o scrisoare datată din anul 1456.

Cronicarul ungur Ioan Thuroczi spunea despre el: „Era pe atunci în regat un ostaş cu suflet mare, născut în sânul unei nobile şi vestite familii de peste munţi; se numea Iancu de Hunedoara şi era om războinic şi născut pentru a purta armele şi a sta în fruntea războaielor…Se povesteşte că regele Sigismund, îndemnat de faima vitejiei tatălui acestui ostaş, l-a adus din pãrţile transalpine în regatul sãu, fãcîndu-şi-l supus. Totodată, l-a dăruit cu vrednica şi veşnica stăpânire a cetăţii Hunedoara, unde acum se înalţă un castel cu o înfăţişare mândră şi plăcutã. Iară pomenitul Iancu de Hunedoara, stând necurmat alături de stăpânul său şi întărindu-se mereu în virtute, într-atât a devenit vestit, încât de la slujbele mărunte, cu care fusese răsplătit încă de tînăr, s-a ridicat până la rangul de voievod al Transilvaniei“.

Iancu de Hunedoara a desfăşurat o activitate diplomatică şi militară intensă în anii în care Imperiul Otoman era în plină ascensiune, dând asalturi decisive asupra ultimei rămăşiţe a Imperiului Bizantin, Constantinopolul. A depus eforturi pentru închegarea unei coaliţii creştine care să oprească înaintarea otomanilor cu o oaste de cruciadă şi a fost cel dintâi comandant de oşti din Europa care a reuşit să îl înfrângă pe cuceritorul Constantinopolului, sultanul Mahomed II, la Belgrad în 1456. A fost tatăl regelui Matei Corvin, cel mai mare rege al Ungariei.

Descoperă îţi prezintă semnificaţiile istorice ale zilei de 7 martie:  

1274 – A încetat din viaţă Toma d’Aquino, teolog şi filosof medieval, canonizat în 1323, autor al lucrării Summa Theologiae

1471 – Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Ţepeş, a atacat Moldova, dar Ştefan cel Mare l-a învins la Soci, lângă Bacău. Domnul muntean, supus turcilor, a izbutit să scape fugind

1809 – A încetat din viaţă Jean Pierre Francois Blanchard, inventator, pionier al aeronautici (n. 4 iulie 1753)

1875 – S-a născut compozitorul francez Maurice Joseph Ravel. (m. 1937)

1876 – S-a brevetat invenţia telefonului, aparţinînd lui Alexander Graham Bell

1926 – A avut loc prima convorbire telefonică trans-atlantică

1932 – A încetat din viaţă Aristide Briand, om politic , laurat al Premiului Nobel pentru Pace, în 1926 (n. 28 martie 1862)

1983 – A încetat din viaţă Dumitru D. Panaitescu, eseist şi traducător (n. 9/22 iunie 1915)