Home » Istorie » „Vrem apă să ne spălăm şi lumină să învăţăm”. Revolta studenţilor de la Iaşi în anul 1987

„Vrem apă să ne spălăm şi lumină să învăţăm”. Revolta studenţilor de la Iaşi în anul 1987

Sursa foto: Shutterstock

Publicat: 17.02.2026

La 17 februarie 1987, pe fondul nemulţumirii generale cauzată de restricţiile economice, pe teritoriul României au avut loc mai multe manifestaţii de protest.

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

La Iaşi, studenţii au manifestat împotriva condiţiilor inumane din cămine, scandând „Vrem apă să ne spălăm şi lumină să învăţăm!”.

Citeşte şi Povestea Floricăi Bagdasar, prima femeie din România ministru. Avea studii la Harvard, dar a murit săracă

Citeşte şi Cum a vrut Antonescu să scoată România din război în 1943: ”Îţi încredinţez o misiune specială: uite plicul ăsta…”

Lozinci strigate în stradă, focuri aprinse în parcuri, geamuri sparte, studenţi exmatriculaţi. Aşa s-a petrecut la 17 februarie 1987 revolta anticomunistă a studenţilor de la Iaşi, de la care se împlinesc azi 29 de ani.

Sătui de condiţiile de trai mizere din cămine, mii de studenţi au ieşit în stradă şi au manifestat până târziu în noapte, conturând ceea ce s-a numit primul protest, prima revoltă puternică la adresa autorităţilor comuniste din acea vreme.

Controlaţi de miliţieni, securişti şi de responsabilii de partid din centrul universitar, studenţilor li s-a promis rezolvarea situaţiei. Caloriferele s-au dezmorţit şi apa caldă a curs încă din acea noapte, dar trei studenţi au fost exmatriculaţi, iar vigilenţa a sporit la cursuri şi în cămine.

Era a doua zi de cursuri după o scurtă vacanţă de o săptămână. Întorşi în Iaşi, studenţii s-au confruntat cu veşnicele neplăceri: cazaţi câte opt în camere îngheţate şi în întuneric, doar apă rece ca gheaţa la chiuvete, după program, şi uşi încuiate la cămine după ora 20:00.

Totul a început lângă Universitate, unde câţiva tineri din căminele din Codrescu au dat foc unor lemne într-un bazin gol. Lor li s-au alăturat şi alţii, grupul a făcut ocolul complexului studenţesc, a trecut pe la cantină, apoi s-a împărţit: unii au plecat către colegii politehnişti din Tudor Vladimirescu, alţii către agronomiştii din Târguşor Copou. În Tudor Vladimirescu, pe acea vreme cel mai mare complex studenţesc din sud-estul Europei, manifestanţii au ajuns cu puţin înainte de ora 20:00.

Grupul protestatarilor s-a oprit în dreptul căminului T 17, ce găzduia peste 1.500 de tineri, şi a început să scandeze „Meca, meca”, chemându-i astfel pe colegii de la Mecanică să iasă în stradă. Deşi uşile cu gratii erau încuiate, băieţii au găsit soluţia pentru a ieşi din clădire, pe o uşă lăturalnică. Au spart un geam mic şi au început să apară rând pe rând. Apoi au spart lacătul pus pe uşile principale ale căminului, iar în câteva minute s-au adunat mai mult de o mie de studenţi care au început să cânte „Deşteaptă-te, române!”.

Citeşte şi Mica Înţelegere, alianţa promiţătoare a României care a fost distrusă într-o singură zi

Citeşte şi Cum a vrut Antonescu să scoată România din război în 1943: ”Îţi încredinţez o misiune specială: uite plicul ăsta…”

Cei care au participat la manifestaţie îşi amintesc privirile surprinse ale ieşenilor ce locuiau în blocurile din zonă: „Unii ieşiseră la ferestre, dar cei mai mulţi priveau pe după perdele, înfricoşaţi. Erau însă şi oameni care ne încurajau, ne strigau bravo, copii, nu vă temeţi”. Tinerii au mers mai departe, cântând „Deşteaptă-te, române!” până la sediul Comitetului judeţean de partid.

„Primul-secretar, Leonard Constantin, a ieşit din sediul înţesat de miliţieni şi a promis că totul se va rezolva în acea seară, cu condiţia să ne întoarcem în cămine. Am plecat mai departe, către Primărie, apoi ne-am îndreptat spre Piaţa Unirii. Acolo, aproape de miezul nopţii, totul s-a terminat şi fiecare a plecat de unde venise. Ajunsă în Tudor, am avut surpriza să constat că, într-adevăr, era lumină în camere, iar caloriferele se dezmorţiseră”, spune Mădălina citată de jurnalul.ro.

După revoltă au fost sancţionaţi câţiva tineri de la Universitate, iar trei studenţi au fost exmatriculaţi. Măsurile represive s-au oprit, pentru că nu se dorea extinderea scandalului.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 17 februarie:

1600 – A încetat din viaţă Giordano Bruno, susţinător al teoriei coperniciene conform căreia Pământul şi celelalte planete se rotesc în jurul Soarelui şi în jurul propriilor axe; a dezvoltat această teorie şi a emis ipoteza unui univers infinit: „Despre infinit, univers şi lumi”. A fost ars pe rug, la Roma, ca eretic, din ordinul Inchiziţiei (n. 1548).

1827 – A încetat din viaţă Johann Heinrich Pestalozzi, pedagog elveţian ce a înnoit viziunea asupra metodelor de predare în învăţământul primar, promotor al învăţământului în mediul rural (n. 12 ianuarie 1746).

1850 – Domnitorul Barbu Ştirbei a dat actul domnesc privind organizarea şcolilor din Ţara Românească.

1856 – A încetat din viaţă, la Paris, Heinrich Heine, ultimul reprezentant al romantismului german.(n. 1797)

1867 – Prin Canalul Suez a trecut primul vapor.

1870 – Americanca Esther Morris a fost numită prima femeie judecător.

1877 – S-a născut André Maginot, om politic francez, ministru de război. La 11 decembrie 1929 propune întărirea graniţei franco-germane printr-o linie de fortificaţii, cunoscută sub numele de „Linia Maginot” (m. 7 ianuarie 1932).

1909 – La „Scala” din Milano a avut loc premiera operei „Madame Butterfly” de Giacomo Puccini.

1916 – S-a născut actorul italian Raf Vallone, premiat în 1961 cu Premiul Oscar pentru rolul interpretat în filmul „Vedere de pe pod”, regizat de Sidney Lumet (m. 31 octombrie 2002).

1917 – S-a născut cântăreaţa Ioana Radu, interpretă de romanţe şi muzică populară (m. 18 septembrie 1990).

1934 – S-a născut actorul Alan Bates: „Departe de lumea dezlănţuită” (m. 27 decembrie 2003).

1947 – A încetat din viaţă, la Paris, scriitoarea franceză de origine română Elena Văcărescu, numită de Nicolae Iorga „ambasadoarea sufletului românesc”, laureată a premiului Academiei Franceze. În 1959, a fost reînhumată la cimitirul Bellu, în cavoul familiei Văcărescu, alături de Iancu şi Ienăchiţă Văcărescu (n. 21 septembrie 1866).

1965 – Statul african Gambia a devenit stat independent, denunţând tutela Marii Britanii.

1987 – Pe fondul nemulţumirii generale cauzată de restricţiile economice, pe teritoriul României au avut loc mai multe manifestaţii de protest; la Iaşi, studenţii au manifestat împotriva condiţiilor inumane din cămine, scandând „Vrem apă să ne spălăm şi lumină să învăţăm!”

1996 – Campionul mondial de şah Garry Kasparov a pierdut, în şase partide, meciul jucat împotriva computerului IBM.

1997 – Compozitorul Anatol Vieru a primit Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor pe anul 1996, pentru întreaga sa activitate.

1998 – Hewlett-Packard şi-a inaugurat reprezentanţa în România, având drept scop coordonarea relaţiilor cu clienţii importanţi şi susţinerea reţelei de parteneri ai HP din România.

2001 – A încetat din viaţă Richard Wurmbrand, misionar creştin, autor a peste 18 cărţi tipărite în peste 70 de limbi, deţinut politic în regimul comunist (n.1909).

2005 – Fostul fotbalist Omar Enrique Sivori a decedat (n. octombrie 1935).

2007 – Forţele aeriene ale SUA au desfăşurat în premieră avioane militare de tip F-22A pe insula Okinawa, în sudul Japoniei, nu departe de peninsula coreeană şi de Taiwan.

2008 – Kosovo şi-a proclamat independenţa faţă de Serbia.

2010 – A murit Emilio Lavazza, şeful grupului producător de cafea omonim

Tags: comunism Iasi revolta revolutie studenti

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase