Ce semnificaţie aveau numerele de tip 1-B, 12-B şi cele cu 4 cifre pe vremea lui Ceauşescu. Secretul ştiut doar de Miliţie

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cine avea numere “speciale” se uita altfel şi era privit altfel. Privilegiile erau “fără număr”. Că te oprea Miliţia, că intrai primul la doctor sau că intrai în faţa vecinilor la coadă, era suficient să ştie lumea ce număr de înmatriculare ai. Lumea nu ştia exact însă ce funcţie are proprietarul. Se ştia că sunt anumite numere cu puteri supranaturale, dar nu se ştia totul despre ele. 

În primul rând erau numerele de format 1-B-XXX. Cele cu “1-B” şi trei cifre după (B pentru Bucureşti, dar regula era valabilă pentru orice judeţ) erau date funcţiilor înalte din Stat. Numai cei privilegiaţi de regim aveau dreptul la ele.

Cele cu “12-B” erau rezervate studenţilor străini, care erau cumva tot parte din CD (Corp Diplomatic) sau TC (Transport Consular)  – copiii  ambasadorilor, spre exemplu. În privinţa acestor tipuri de numere cu privilegii “aproape” totale (ex: dreptul de circulaţie zilnică indiferent de wekeend-urile cu regula numerelor pare sau impare, scutire de anumite amenzi la oprirea de către poliţie), treaba era clară. Însă mai circulă legende care spun că şi formatul 4-B avea nişte puteri speciale, dar “mult mai” undercover, ca să spunem aşa.

CITEŞTE CONTINUAREA PE PROMOTOR