De ce Anglia şi-a forţat cetăţenii să-şi îmbrace morţii în lână? Cei care încălcau dispoziţia plăteau o amendă uriaşă

Publicat: 26.12.2018

Din 25 martie 1667, englezii au fost obligaţi să-şi îngroape morţii în lână şi nu în in, aşa cum era obiceiul până atunci. Dacă încălcau noua lege, erau amendaţi cu 5 lire, o sumă imensă în secolul al XVII-lea. Motivul a fost pur economic şi a apărut în contextul epidemiei de ciumă bubonică ce a izbucnit în insulă la mijlocul acelui secol. Legea a durat mult după terminarea epidemiei, circa un secol şi jumătate.

Ce vedea Parlamentul în 1665: multe oi, mult in importat şi mulţi morţi. Foarte mulţi morţi, pentru că era un timp bun pentru ciuma bubonică, care a contribuit cu 219.601 de decese înregistrate până la sfârşitul acelui an. Multe dintre cadavre au fost îngropate, aşa cum era obiceiul, în in. Franţa, rivala Angliei, avea un mare beneficiu, întrucât francezii exportau o treime din tot inul din stocurile Angliei. Era al doilea cel mai mare import al englezilor, după mâncare, scrie Atlas Obscura.

În acea perioadă, existau cinci materiale textile – mătase, lână, in, cânepă şi bumbac. Conform lui Alice Dolan, cercetătoare a istoriei inului în Marea Britanie, materialul avea unele avantaje faţă de altele, în principal se curăţa mai uşor şi venea în mai multe niveluri de calitate, ceea ce îl făcea accesibil pentru toată lumea. De asemenea, inul era legat de tradiţia creştină. Toate cele patru Evanghelii spun că Iisus a fost învelit în in înainte de a fi îngropat, materialul devenind o normă a ritualurilor funerare într-o ţară creştină precum Anglia.

Este de înţeles că legea care era o parte din războiul economic Anglia-Franţa a şocat cetăţenii englezi. Nu este foarte clar cât au acceptat noua lege, dar faptul că a fost introdusă şi o amendă mare este un semn că aplicarea noii dispoziţii nu a fost uşoară. Mai mult, înmormântările trebuiau înregistrate, iar doi martori trebuiau să declare că decedatul a fost îmbrăcat în lână.

Legea a funcţionat. Între 1682 şi 1755, doar 18 din cele 505 de morminte din cimitirul St. Lawrence’s Church, Cucklington, au avut defuncţii înveliţi cu in. Probabil, pentru englezi, a fost şi mândria de a nu cumpăra de la francezi sau poate că, pentru mulţi, 5 lire însemna o avere, atât de mult încât au existat informatori care declarau care morminte sunt cu in pentru a primi un procent din amendă. De asemenea, există dovezi care arată că oamenii mai înstăriţi plăteau amenda doar pentru a-şi îngropa rudele în in.

Nu există documente cu privire la cât de mult a ajutat legea industria lânii şi a bogăţiei regatului, dar Dolan precizează că Anglia a oprit importul a unei cantităţi de in în valoare de 2,5 milioane de lire, între anii 1679 şi 1695.

Abia în 1814, legea a fost abolită. Din 1792, autorităţile au renunţat la contravenţie, în parte deoarece economia engleză s-a diversificat şi nu mai era dependentă de lână. Spre exemplu, bumbacul a devenit la modă.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Ziua în care a apărut Marea Britanie. Cea mai frecventă greşeală pe care o fac românii faţă de Regatul Unit

Cel mai mare jaf din istoria Angliei a fost realizat de un grup de… bunici!

Magia şi vrăjitoria în istoria Angliei

Şase tratamente bizare împotriva epidemiei de ciumă în Evul Mediu