Jurnalele unui astrolog din epoca elisabetană oferă detalii necunoscute despre viaţa şi tratamentele bizare de atunci

Cele două jurnale aparţin lui Simon Forman, un astrolog  şi vindecător nu prea de încredere, despre care se crede că ar fi trăit între 1552 şi 1611. Acesta îşi defăşura activitatea în Anglia, alături de protejatul să, Richard Napier. În acea perioadă, ocupaţia de astrolog implica şi oferirea de îngrijiri medicale celor care aveau nevoie de aşa ceva.

Cercetătorii au aflat despre Simon Forman că s-a născut în Wiltshire şi că a studiat la Oxford. El a supravieţuit izbucnirii ciumei, din 1592, fapt care i-a consolidat reputaţia de vindecător, notează Live Science.

• De ce europenii au încetat să construiască morminte megalitice acum 5.000 de ani?
• Un peisaj antic dezvăluie rămășițele oamenilor care au trăit acum 100.000 de ani

A păstrat jurnale de-a lungul anilor, dar cercetătorii au recuperat şi digitalizat notiţele dintre anii 1596 şi 1603, acestea însumând 80.000 de cazuri. Acestea pot fi consultatea după dată, simptomele pacienţilor sau alţi factori.

Între aceşti alţi factori, cercetătorii sunt nevoiţi să creeze o categorie individuală pentru tendinţele indiscrete ale astrologului de a-şi spiona pacienţii. Forman este descris ca un narcisist care încerca adesea să îşi seducă clienţii şi a cărui muncă nu s-ar putea ridica la standardele etice care sunt impuse practicanţilor medicinei din ziua de azi.

În ciuda modului a pus pe hârtie modul în care interacţiona cu pacienţii, jurnalele lui Forman reprezintă un izvor de informaţii cu privire la preocupările medicale şi personale ale celor care trăiau sub domnia reginei Elisabeta I.

Pentru a-şi trata pacineţii, Forman şi Napier apelau la cadranele astrologice, pe care le consultau pentru a descoperi sursele problemelor pe care aceştia le raportau.

Nici tratamentele pe care le prescriau nu se apropiau de standardul medicinei moderne cu care suntem obişnuiţi. De fapt, astrologii şi alţi vindecători ai perioadei puteau recomanda o multitudine de remedii, care variau de la neobişnuite, precum atingerea mâinii unei personane decedate, până la folosirea carcaselor de porumbei pe post de încălţări. Deşi astfel de tratamente ar putea părea în cel mai bun caz amuzante, în acea perioadă erau recomandate şi unele tratamente extrem de periculoase, aici numărându-se doctorii pe bază de mercur.

Citeşte şi: