Interzicerea avorturilor de către Ceauşescu. Monica Pop: ”Punea un cort, o aerotermă şi aşa putea face baie la copii”

Doctorul Monica Pop a relatat într-un interviu, care face parte dintr-o producţie mai amplă privind Revoluţia din decembrie 1989, despre problemele cu care s-a confruntat ca medic în timpul epocii Ceuşescu, dar şi cum reuşeau oamenii să facă faţă condiţiilor de trai, din ce în ce mai grele.

• O descoperire unică, veche de 9.500 de ani, dezvăluie o perspectivă rară asupra ritualurilor străvechi
• Analizele ADN arată cine ar fi fost ultimul șaman siberian

Speranţe am avut întotdeauna, dar ne-am descurcat cum am putut fiecare. Am auzit foarte multe lucruri, de exemplu noi nu aveam linie de anestezie permanentă, deci anesteziştii erau angajaţi, veneau, stăteau cât era tura şi după ce se opera ultimul pacient plecau acasă. Şi într-o seară… Trebuia să-i chemăm de acasă dacă veneau urgenţe şi se întâmpla asta foarte frecvent. Şi într-o seară am chemat-o pe anestezistă, erau doi, şi mi-a spus că nu pot să vin pentru că fac baie la copii. Şi cum credeţi că făcea baie?

Pentru că era frig şi pentru că ştiţi foarte bine că se întrerupea căldura sau nu era, punea un cort în mijlocul sufrageriei şi sub cortul acela punea o aerotermă şi aşa putea face baie la copii. M-a impresionat extraordinar şi ne-am descurcat cum am putut, cu anestezie locală, pentru că se putea. Dar m-a impresionat tare modalitatea în care oamenii se descurcau, pentru că era foarte, foarte greu din multe puncte de vedere”, a povestit Monica Pop.

Situaţia descrisă de doctorul Monica Pop este cu atât mai revoltătoare cu cât una dintre datoriile patriotice ale femeii în comunism era să procreeze pentru a creşte natalitatea, aşa cum cerea politica de partid şi de stat. Obiectivul naţional de creştere a populaţiei era atingerea numărului de 25 de milioane de persoane până în 1990. Chiar dacă această politică ar fi trebuit dublată de măsuri economice şi sociale, de protecţie a mamelor, în realitate s-a crescut doar numărul creşelor.

“Au făcut următoarele propuneri pentru redresarea natalităţii: prelungirea concediului postnatal şi a celui de odihnă pentru femei prin modificarea Codului muncii, introducerea de avantaje şi stimulente (printre care modificarea legislaţiei spaţiului locativ, astfel încât să prevadă dreptul la o cameră în plus pentru un copil minor), alte reglementări protecţioniste pentru femeile cu copii. Pentru punerea lor în aplicare, finanţiştii partidului calculaseră un necesar de 7 miliarde de lei anual, din bugetul statului. Dintre toate propunerile făcute, demnitarii partidului au fost de acord doar cu creşterea numărului de creşe”, scrie istoricul Lavinia Betea, într-un articol publicat de historia.ro.

Decizia de a interzice avorturile, după ce anterior fuseseră liberalizate, a fost luată într-o şedinţă a CEx al CC al PCR la Neptun, în august 1966. ,,După părerea mea, prin decretul de legalizare a avorturilor noi am legalizat prostituţia prin avorturi şi prin îngăduinţa la divorţuri…”, a afirmat în acea şedinţă, Nicolae Ceauşescu, secretarul general al PCR. În 1964, România înregistrase cel mai ridicat indice de divorţuri la numărul de căsătorii din Europa:din cinci căsătorii încheiate, una sfârşea la tribunal. În 1965, numărul chiuretajele ajunseseră la 1.115.000, dublu faţă de anul 1959. Cauzele acestei situaţii, identificate de autorii “Studiului privind situaţia natalităţii din RSR şi propuneri pentru redresare”, prezentat în şedinţă, erau carenţele educaţiei sexuale şi insuficienţa mijloacelor anticoncepţionale.

Dreptul la viaţă intimă, anihilat. Apare generaţia “decreţeilor”

Ca măsuri pronataliste, Ceauşescu a susţinut că activitatea sexuală trebuie să aibă loc în cadrul căsătoriei, având drept prim scop procrearea. „În fond, măsura cu decretul acesta, fără să greşim, a fost un decret antinaţional care a adus multe daune… trebuie să pornim de aici ca să înţeleagă toată lumea şi medicii, şi bărbaţii şi femeile că problema creşterii natalităţii este o îndatorire pentru fiecare cetăţean al patriei şi că libertatea trebuie înţeleasă în sensul răspunderii pe care fiecare o are faţă de viitorul naţional”, a susţinut Nicolae Ceauşescu la şedinţa CEx al PCR din 20 septembrie 1966. 10 zile mai târziu, Decretul 770/1966 a fost făcut public.

Raportul Comisiei prezidenţiale privind analiza dictaturii comuniste în România cunoscut şi ca raportul Tismăneanu, are un capitol dedicat politicii demografice a regimului Ceauşescu. Prezentăm câteva fragmente din acest raport.

“Odată cu publicarea Decretului 770 din 1 octombrie 1966 privind reglementarea întreruperii sarcinii, regimul Ceauşescu a pus bazele a ceea ce avea să constituie unul dintre cele mai represive şi mai dure regimuri pronataliste din istorie. Metodele folosite pentru a creşte rata natalităţii prin implementarea decretului 770/1966 şi a modificărilor emise pe parcursul următorilor douăzeci şi trei de ani situează România în rândul statelor care au folosit politici demografice extreme, alături de China cu ale sale politici ale avortului silit şi Germania nazistă cu politicile sale pro şi antinataliste bazate pe criterii rasiale. Decretul 770/1966 a marcat intervenţia regimului în cele mai intime aspecte ale vieţii cetăţenilor săi şi, mai cu seamă, în trupurile femeilor. În conformitate cu principiile ideologice ale ,, această politică demografică a sfârşit prin a afecta toţi cetăţenii cu vârste peste 25 de ani, bărbaţi şi femei, indiferent de statutul lor marital şi/sau reproductiv. Tuturor persoanelor fără copii – inclusiv celor sterile – li se reţinea un impozit lunar”, se arată în raportul Tismăneanu.

Articolul de mai sus este parte a campaniei După 30 de ani – în căutarea Revoluţiei pierdute. O campanie împotriva uitării, marca „Gândul”. Vezi continuarea articolului pe Revolutions!