O biserică veche de 1.500 de ani a fost descoperită în Israel. A fost dedicată unui „martir glorios”

După trei ani de excavaţii, arheologii din cadrul Autorităţii Israeliene pentru Antichităţi au dezvăluit, săptămâna aceasta, o serie de arteface dintr-o biserică veche de aproape 1.500 de ani, potrivit Deutsche Welle şi Jerusalem Post.

În timpul săpăturilor, specialiştii au scos la iveală o serie de mozaicuri care înfăţişează păsări, fructe şi plante, precum şi fresce colorate de pe zidurile bisericii. Lăcaşul de cult a fost construit după un plan minuţios, cu un altar din marmură şi un baptisteriu cu scurgere din calcit.

• O descoperire unică, veche de 9.500 de ani, dezvăluie o perspectivă rară asupra ritualurilor străvechi
• Analizele ADN arată cine ar fi fost ultimul șaman siberian

Pe un mozaic din podea este înfăţişat un vultur, simbolul Imperiului Bizantin.

Credit foto: Autoritatea Israelienă pentru Antichităţi

„Cunoaştem câteva sute de biserici din Ţara Sfântă, dar această biserică le depăşeşte pe majoritatea dintre ele prin stadiul de conservare şi implicarea imperială care a finanţat (lucrările de construcţie n.r.)”, a afirmat Benjamin Storchan, şeful şantierului arheologic.

O inscripţie din curte arată că biserica a fost dedicată unui „martir glorios”, însă cercetătorii nu cunosc încă identitatea acestuia. O criptă subterană situată sub zona principală a bisericii ar putea conţine rămăşiţele martirului, sunt de părere arheologii.

„Identitatea martirului este necunoscută, dar opulenţa excepţională a structurii şi inscripţiile de pe ea indică faptul că această persoană era un personaj important”, a precizat Storchan.

O altă inscripţie arată că împăratul bizantin Tiberiu al II-lea Constantin a finanţat extinderea bisericii. Tiberiu al II-lea a fost împăratul Imperiului Roman de Răsărit între 578 – 582, la peste două secole de la ruperea Bizanţului de Roma şi la un secol de la dispariţia Imperiului Roman de Apus.

Potrivit Autorităţii Israeliene pentru Antichităţi, clădirea principală a fost ridicată cu câteva decenii mai devreme, după regulile împăratului Iustinian, care a domnit între 527 – 565. 

Istoricii cred că acest loc era o destinaţie populară pentru pelerini până a fost abandonat în timpul Califatului Abbasid, în secolul IX. 

Ca urmare a prăbuşirii Imperiului Bizantin, intrarea în biserică a fost sigilată cu pietre mari. Cu ajutorul excavatoarelor, pietrele au fost mutate şi au ieşit la iveală lămpi din sticlă şi o bucată din cripta unde se crede că a fost înmormântat martidul fără nume.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Belizarie – Ultimul mare general al Imperiului