Verdict crimă. Mumia care s-a aflat în centrul colecţiei Muzeului Belfast a murit înjungiată în spate

Secolele XVIII-XIX nu au reprezentat cea mai bună perioadă pentru artefactele care îşi aveau originea în Egiptul Antic, acestea fiind tranzacţionate ca orice alte mărfuri de către comercianţii vremii. Din nefericire, pe această piaţă au fost incluse şi rămăşiţele mumificate ale egiptenilor antici, multe dintre mumiile pe care le putem vedea în muzeele lumii fiind furate din morminte şi vândute celui care oferea mai mult. 

În anul 1834, avocatul Thomas Gregg a achiziţionat o mumie din Teba, pe care ulterior a donat-o Societăţii pentru Istorie Naturală din Belfast, care între timp a devenit Muzeul Ulster. În data de 27 ianuarie 1835, „deschiderea” sarcofagului a reprezentat un eveniment important pentru înalta societate din Belfastul acelor ani, fiind prezidat de Reverend Edward Hincks. În ciuda barbarismului de care l-am putea acuza pe acesta legat de modul în care a tratat aceste rămăşiţe umane, trebuie să recunoaştem şi că acesta este cel care a reuşit să ofere primele informaţii despre identitatea mumiei, el a stabilit că aceasta murise atunci când avea 20-30 de ani, că era fiica unui preot al zeului Amun-Ra, că a trăit în perioada celei de a XXV-a dinastii şi că se numea Takabuti.

• Mitul medieval care ascunde una dintre cele mai profunde teorii despre sufletul uman
• Legendele uitate care au modelat miturile arturiene: Iosif din Arimateea și primii Vânători ai Graalului

Datorită tehnologiei moderne: radiografiei, datării cu carbon şi a secvenţionării ADN-ului, oamenii de ştiinţă au putut să stabilească recent şi care a fost cauza exactă a morţii acestei femei. Radiografiile au scos la iveală o rană produsă prin înjunghiere în umărul stâng, notează The History Blog. Aceleaşi radiografii au dus la descoperirea unor materiale folosite de către cei care se ocupau de mumii pentru a umple rana, dar şi la descoperirea inimii acestei femei.

Analizele genetice au relevat o serie de surprize legate de această femeie; în primul rând aceasta pare a fi mai apropiată din punct de vedere genetic de populaţiile europene faţă de egiptenii moderni. De asemenea, aceasta avea 33 de dinţi, în loc de 32, o condiţie care poate fi identificată la 0,02% din populaţie. În mod surpinzător, Takabuti prezenta o vertebră suplimentară, această condiţie apare la 2% din populaţie.

Citeşte şi:

Surprizele dintr-un mormânt de piatră din perioada dinastiei ptolemeice, descoperit de arheologi