Vasile Lascăr, omul care a pus bazele poliției române moderne
Vasile Lascăr, doctorand în drept la Sorbona, va reorganiza din temelii sistemul de poliție din România, creând prima școală pentru formarea agenților.
Vasile Lascăr s-a născut în 3 noiembrie 1852, la Șomănești (Gorj), fiind fiul cel mic (mai avea o soră și doi frați mai mari) al serdarului Manolacher Lascăr, avocat și mare proprietar, și al Ralucăi Urdăreanu, urmașa unei vechi familii boierești. După absolvirea liceului la Craiova, în toamna anului 1872 s-a înscris la Facultatea de Drept de la Paris, de unde își va lua și doctoratul mai târziu.
În 1877, după izbucnirea Războiului de Independență, se întoarce la Târgu Jiu, unde se înrolează ca voluntar în miliție. Totodată, va intra în Barou, devenind un reputat avocat.
Caracterul lui și înalta pregătire profesională îl va propulsa printre fruntașii Partidului Național Liberal. La numai 26 de ani devine consilier județean și un an mai târziu, în 1879, este numit primar al orașului Târgu Jiu, printr-un decret emis de regele Carol I.
Primarul Vasile Lascăr refuză plocoanele comercianților
Despre debutul lui Vasile Lascăr ca primar avea să noteze mai târziu M. Theodorian Carada în biografia dedicată acestuia: „Edilitate nu exista. Cancelaria un mit, iluminatul şi curăţenia stradelor în grija Celui de Sus. Cea dintâi grije a lui Lascăr fu dar să pue capăt acestei stări nenorocite. Măcelarii şi brutarii se crucesc când primarul le trimite înapoi ploconul zilnic. Curând se conving că trebuie să se supună la anumite reguli. În piaţă nu se mai vede carne stricată, nici în brutării carne cu lipsă la cântar. Funcționarii primăriei încep să vie regulat la serviciu, uliţele se mătură, iar din curțile bisericilor, ca prin farmec, dispar bălăriile”.
În 23 aprilie 1883 este ales deputat în Parlamentul României din partea Partidului Național Liberal. Până la finalul vieții, Vasile Lascăr va fi deputat sau senator în aproape toate legislaturile liberale.
Apreciat de conducerea liberală pentru profesionalismul său și înalta capacitate intelectuală, Vasile Lascăr va fi numit de două ori ministru de Interne (21 noiembrie 1896 – 26 martie 1897, respectiv 21 noiembrie 1902 – 13 decembrie 1904) în guvernele conduse de Petre S. Aurelian și Dimitrie A. Sturdza.
Ca ministru, Vasile Lascăr s-a dovedit un reformator ce nu accepta compromisuri, reușind să realizeze ce nu au reușit mulți dintre predecesorii lui. „Voiesc să fac din administrație o a doua magistratură”, a fost principiul după care s-a ghidat în activitatea de ministru.
Legea lui Lascăr care reorganiza poliția pe criterii moderne
A încercat să îl ducă la îndeplinire, iar una dintre marile sale realizări a fost adoptarea, în 1 aprilie 1903, a „Legii pentru organizarea Poliției Generale a Statului”, inspirată din sistemele polițienești din Belgia, Franța sau Germania.
Poate una dintre cele mai importante prevederi ale legii a fost unificarea poliției, fiind convins că întărirea statului român și a monarhiei depindea de asta. Astfel, poliția intra sub autoritatea directă a Ministerului de Interne la un an după ce desființase poliția comunală, alcătuită din oameni nepregătiți care erau folosiți ca instrumente pentru câștigarea alegerilor.
Potrivit primii legi organice a poliției române, activitatea poliţiei era desfășurată de către ofiţeri şi agenţi de poliţie, angajați prin examene și promovați riguros, aflați sub conducerea prefecţilor de poliţie, în capitalele de judeţ, iar în plăşi sub conducerea subprefecţilor sau revizorilor comunali.
Absolventul de la Sorbona era conștient că polițiștii trebuie să aibă o pregătire în acest sens. Astfel, a decis ca aceștia trebuie școliți. Pentru instruirea agenților a creat o școală specială, la Câmpina, care astăzi îi poartă numele. Totodată, polițiștii cu grad superior trebuiau neapărat să fie licențiați în drept.
De numele lui Vasile Lascăr se leagă și dublarea numărului sergenților de poliție în Capitală, de la 580 la circa 1200, care mai înainte au fost școliți și angajați după ce au dat examen.
A vrut chiar să interzică dreptul de vot pentru polițiști
Acesta a interzis polițiștilor să facă parte din partide politice, în contextul în care mulți dintre ei fuseseră instrumente ale politicienilor vremii, fiind recompensați de ultimii cu diverse favoritisme pentru serviciile aduse. Înainte de legea lui Lascăr, misiunea acestor polițiști era de a ajuta guvernul să câștige alegerile. Acest lucru era total împotriva principiilor enunțate de Lascăr. Anterior, el a vrut chiar să le interzică polițiștilor dreptul de vot, lucru aspru criticat inclusiv de colegii de partid. Va modifica, însă, legea electorală, stabilind votul secret care dădea astfel libertate alegătorului.
Legea poliției stabilea și inamovibilitatea polițiștilor, nu mai puteau fi înlocuiți decât în anumite condiții speciale sau prin decret regal. În aceste condiții, polițiștilor li se dădea stabilitate, iar politicienii vremii nu îi mai puteau schimba dacă nu îndeplineau ce voiau ei.
Totodată, salariile polițiștilor au fost mărite considerabil, iar în lege se interzicea micșorarea numărului lor de către regimurile politice viitoare.
Deși legea poliției a suferit modificări efectuate de predecesorii lui, Vasile Lascăr a rămas în istorie drept omul care a pus bazele poliției moderne.
Ca ministru de Interne, Vasile Lascăr a urmărit și reorganizarea comunelor, prin legea din 1904 prin care se stabilea descentralizarea administrativă, depolitizarea aparatului administrativ, încurajarea inițiativei private și lărgirea autonomiei locale.
Nicolae Iorga, despre Vasile Lascăr: „A știut să fie tare, fără șiretenie și meșteșuguri”
Nicolae Iorga va rezuma ministeriatele lui Vasile Lascăr după cum urmează: „Deputat cu deosebită trecere printre ai săi a fost chemat, pentru energia sa, ca și pentru măsura de care a dat dovadă totdeauna, a conduce departamentul cel mai primejdios și mai gingaș, într-o țară unde a cârmui înseamnă a prepara alegerile și a mulțumi, stăpânindu-i totuși – pentru ca să nu dărâme statul – pe partizanii politici. Și a fost un foarte bun ministru, aspru cu funcționarii ce nu-și făceau datoria, cutezând să-i înfrunte, dacă nu să-i scoată, chiar atunci când erau mutre simandicoase de prefecți cu valoare electorală; fără brutalitate și fanfaronadă, a știut să fie tare; fără șiretenie și meșteșuguri, s-a priceput să fie amabil cu toți, afară de aceia cari aveau să-i dea seamă pentru greșeli în îndeplinirea funcțiunii lor”.
Poate că Vasile Lascăr ar mai fi fost ministru și ar fi putut face mai multe. A murit prematur, la 22 martie 1907, ca urmare a unei pneumonii. Avea 54 de ani. Dimitrie A. Sturdza, șeful guvernului liberal, avea să telegrafieze după decesul lui: „Țara întreagă resimte pierderea dureroasă a unuia dintre cei mai valoroși fii ai săi!”.
Ca urmarea a activității depuse de Vasile Lascăr, în 1908, la un an după moartea lui, a fost înființată Direcția Generală a Poliției şi Siguranței Statului.
Vă recomandăm să citiți și:
Cum i-a impresionat liberalul Ionel Brătianu pe liderii Antantei
Ion Gheorghe Duca: „Am fost primul ministru care după Unire a mers în Transilvania”
I. G. Duca, marele om de stat care a sfârșit tragic
Vintilă Brătianu și politica liberală „prin noi înșine”
Constituția liberală din 1923 și „spiritul unei democrații desăvârșite”
Ion Nistor, artizanul unirii Bucovinei cu România, închis forțat la Sighet pentru că a fost ministru
Ion C. Brătianu și cea mai lungă guvernare din istoria democratică a României
Un moment cheie în istoria României: Ionel Brătianu la Conferința de Pace de la Paris