Cine au fost vechii samniți? Povestea unei civilizații uitate

Cine au fost vechii samniți? Samniții au fost o civilizație italică care a trăit în Samnium, o regiune din sudul Italiei care include actualele Abruzzo, Molise și Campania.

Erau un popor vorbitor de limba oscană, o limbă indo-europeană dispărută din sudul Italiei, vorbită de mai multe triburi, printre care Aurunci și Sidicini. Cea mai lungă și cea mai importantă inscripție din dialectul samnitean este micuța Tabula Agnonensis din bronz, care este gravată integral în alfabetul oscanic.

• Există un singur loc pe Pământ unde atât Omul de Neanderthal, cât și oamenii moderni au…
• De ce au fost interziși câinii în Antarctica?

Cercetători precum Strabon sugerează că samniții au fost o ramură a sabinilor din Munții Apenini centrali, în timp ce un alt mit al originii îi leagă de spartani.

Acesta din urmă provine probabil din legendele Greciei Antice pentru a forma o legătură cu popoarele italice în vederea unor alianțe, deși dovezile arheologice sugerează că samniții s-au dezvoltat dintr-o cultură italiană preexistentă.

Cum arăta societatea samniților?

Cea mai mare parte a teritoriului lor era formată din terenuri accidentate și muntoase, cu o economie mixtă, axată pe forme foarte dezvoltate de agricultură de subzistență, agricultură mixtă, creșterea animalelor, creșterea ovinelor, păstorit și mici exploatații.

Începând cu Epoca Fierului, teritoriul a fost condus de căpetenii și de un grup de elită, dar până în secolele al III-lea și al IV-lea î.Hr. sistemul politic samnitean s-a dezvoltat într-o ierarhie axată pe așezări rurale conduse de magistrați.

La baza ierarhiei se aflau vici, grupați în cantoane numite Pagi, organizate în grupuri tribale numite touto. Fiecare touto era condus de un oficial ales, cunoscut sub numele de meddis, care guverna printr-un sistem cunoscut sub numele de meddíss túvtiks.

Ce religie aveau samniții?

Acesta s-a dezvoltat în Kombennio, o formă timpurie a unei adunări sau a unui Senat care era responsabil pentru aplicarea legilor și alegerea oficialilor, deși societatea era încă dominată de un grup de familii de elită, cum ar fi Papii, Statii, Egnatii și Staii.

Religia samnită adora atât spiritele numite numina, cât și zeii și zeițele. Samniții își onorau zeii sacrificând animale vii și folosind ofrande. Cu toate acestea, sunt cunoscuți puțini zei și zeițe samnite.

Strabon afirmă că samniții luau zece femei virgine și zece bărbați tineri, care erau considerați a fi cea mai bună reprezentare a sexului lor și îi împerecheau. În continuare, cele mai bune femei erau date celui mai bun bărbat, apoi cele mai bune femei celui de-al doilea bărbat, până când toate erau cuplate.

Soldații samniți erau în general înarmați cu proiectile, cum ar fi sulițele, în timp ce săbiile erau foarte apreciate în societatea samnită, fiind adesea reprezentate pe ceramică, figurine și în arta samnită care arată soldați primind săbii în cadrul unor ceremonii rituale.

Când au intrat samniții în contact cu romanii?

Samniții și romanii au intrat în contact pentru prima dată după cucerirea romană a Volscilor în secolul al IV-lea î.Hr. Patru cantoane, formate din triburile Hirpini, Caudini, Caraceni și Pentri, au format o confederație samnită asemănătoare Ligii Latine, intrând în conflict cu romanii ca urmare a intervenției Romei pentru a salva orașul Capua din Campania de la un atac al samniților.

Acest lucru a dus la Războaiele samnite, o perioadă de trei războaie majore pe parcursul unei jumătăți de secol, care a dus la o înfrângere a samniților în Bătălia de la Aquilonia și la asimilarea tuturor teritoriilor și popoarelor samnite în Republica Romană.

Istoricii romani au poreclit armata samnită ,,Belliger Samnis”, în traducere liberă ,,Samniții războinici”, în timp ce istoricul roman Titus Livius (59 î.Hr. – 17 d.Hr.) a descris un grup de elită de soldați samniți, cunoscut sub numele de legio linteata, adică ,,legiunea de in”, care folosea echipamente extravagante și care a depus jurământul de a nu fugi niciodată din luptă.

Moștenirea samniților se regăsește în documentele arheologice, unde au fost excavate monede, ceramică, resturi arhitecturale și artă samnită în foste centre precum Saepinum și Caiatia, scrie HeritageDaily.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Ce a dus la prăbușirea civilizației maya? O nouă descoperire pare, mai degrabă, o avertizare

Când ar putea ajunge omenirea o civilizație de Tipul I?

Plantații sacre de cacao ale civilizației maya, găsite în sfârșit de cercetători

Morminte ascunse în deșert, vechi de 4.500 de ani, dezvăluie secretele civilizației nubiene