Povestea neștiută a satului din Epoca Bronzului, îngropat de erupția vulcanului Vezuviu

Erupția vulcanului Vezuviu de acum aproximativ 4.000 de ani – cu 2.000 de ani înainte de cea care a îngropat orașul roman Pompei, a conservat satul Afragola, din Epoca timpurie a Bronzului, în metri de cenușă, noroi și sedimente.

Satul Afragola era situat în apropiere de actualul Napoli, la aproximativ 16 km de Muntele Vezuviu. Datorită nivelului de conservare și a diversității plantelor conservate în sit, cercetătorii au fost interesați să vadă dacă pot stabili cu exactitate perioada din an în care a avut loc erupția.

• Un schelet, vechi de 2 milioane de ani, reprezintă un hibrid uimitor între maimuță și om
• Test de cultură generală. Cine a inventat ceasul atomic?

Afragola a fost excavat pe o suprafață de 5.000 de metri pătrați, ceea ce îl face unul dintre cele mai investigate situri din Epoca timpurie a Bronzului din Italia.

Într-un articol publicat în Journal of Archaeological Science: Reports, cercetătorii explică modul în care cursul erupției s-a desfășurat în diferite faze, începând cu o explozie dramatică care a trimis resturi care au călătorit în principal spre nord-est.

Satul ascuns sub cenușă

„Situl este excepțional, deoarece Afragola a fost îngropată de o erupție gigantică a Vezuviului, ceea ce ne spune multe despre oamenii care au trăit acolo și despre habitatul local. Găsind fructe și materiale agricole, am reușit să identificăm anotimpul erupției, ceea ce este de obicei imposibil”, a explicat Tiziana Matarazzo, de la Departamentul de Antropologie al UConn.

„Ultima fază a adus mai ales cenușă și apă, dispersată în principal spre vest și nord-vest până la o distanță de aproximativ 25 km de vulcan”, explică Matarazzo.

Această fază a îngropat satul într-un strat gros de material vulcanic care a înlocuit moleculele macro-rezervelor vegetale și a produs mulaje perfecte într-un material rezistent la degradare, chiar și după mai multe milenii, scrie Heritage Daily.

În sat exista, de asemenea, o clădire de depozitare în care toate cerealele și diverse bunuri agricole și fructe erau adunate din pădurile din apropiere pentru a fi depozitate. Clădirea a luat foc și s-a prăbușit, carbonizând materialele vegetale depozitate în interior.

Locul a rămas neatins timp de 4.000 de ani

Câmpia din zonă, din Epoca Bronzului, găzduia o diversitate bogată de surse de hrană, inclusiv o varietate de cereale și orz, alune, ghinde, mere sălbatice, lemn de cătină, rodii și cireșe de cornișă, toate extraordinar de bine conservate în urma erupției vulcanice.

Dovezile indică faptul că erupția a avut loc toamna, când sătenii și-au adunat rezervele de hrană din pădurile din apropiere. Urmele de frunze găsite la baza copacilor, împreună cu fructele coapte, indică foarte bine caracterul sezonier.

„Această erupție a fost atât de extraordinară încât a schimbat clima pentru mulți ani după aceea. Coloana erupției s-a ridicat practic până la altitudinea de zbor a avioanelor. A fost ceva incredibil. Acoperișul de cenușă a fost atât de adânc încât a lăsat locul neatins timp de 4.000 de ani. Acum avem ocazia să învățăm despre oamenii care au trăit acolo și să le spunem poveștile”, a declarat Matarazzo.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Un turist american a căzut în Vezuviu, după ce și-a scăpat telefonul în vulcan

Istoria explozivă a „bărbatului de la Pompeii care se masturba” chiar în timpul erupției vulcanului Vezuviu

Oamenii din Pompeii au fost uciși de Vezuviu în doar 17 minute

Erupția vulcanului Vezuviu a lovit Herculaneum „ca bomba atomică aruncată peste Hiroshima”