Cum a început revoluția rusă pe străzile Iașiului

Revoluția rusă din februarie 1917 a aruncat Frontul de Est al aliaților din Primul Război Mondial într-un adevărat haos. Cum pe frontul din România se aflau sute de mii de soldați ruși, lucrurile au degenerat treptat și doar intervenția soldaților români a împiedicat haosul rusesc să cuprindă și teritoriul românesc.

În martie și aprilie 1917, soldații ruși revoluționari de pe teritoriul românesc traversau o fază idilică a revoluției, fiind de multe ori manipulați sau plătiți chiar de agenți germani ce aveau tot interesul ca haosul să cuprindă frontul românesc.

• Este sau nu adevărat că 1 din 200 de bărbați este un descendent direct al lui…
• Cea mai veche vomă fosilizată dezvăluie victimele unei vânători vechi de 290 de milioane de ani

Totuși, în primele zile ale revoluției rusești de pe străzile Iașiului, domnea o atmosferă destul de calmă.

„Soldații ruși nu se gândeau decât să se întoarcă în Rusia, sau să se organizeze pentru a trăi confortabil în România”

Martor al acelor evenimente, contele de Saint-Aulaire, ambasadorul francez în România ce se refugiase și el la Iași, a consemnat mărturii importante despre spiritul „revoluționar” ce îi acaparaseră pe soldații ruși din oraș:

„În această fază a revoluţiei, mai mult efemeră decât idilică, (…) informatorii noştri constatau lipsa oricărui fanatism revoluţionar în masa soldaţilor ruşi. Niciodată foarte numeroşi la mitingurile organizate de agitatori, care erau plătiţi probabil de Germania, ei aplaudau în egală măsură tezele cele mai contradictorii, războiul până la capăt avându-şi avocaţii lui (inspiraţi de misiunea noastră militară), ca şi defetismul.

Oratorul cel mai aplaudat era cel care răcnea mai tare. Lăsaţi în voia lor, dezertorii nu se dedau la nici un act de violenţă, nu se gândeau decât să se întoarcă în Rusia, sau să se organizeze pentru a trăi confortabil în România”.

În lupta pentru un trai cât mai decent în România, soldați cuprinși de spiritul revoluționar au jefuit depozitele intendenţei ruseşti și au scos produsele „capturate” la vânzare în piața mare a Iașiului.

„Aşa se face că la Iaşi, în piaţa mare a oraşului, goală demult din lipsă de aprovizionare, ei instalaseră numeroase tarabe încărcate cu alimente, rufărie, cearceafuri, blănuri, parfumuri, tutun etc., toate provenind din nesecatele stocuri ale intendenţei ruseşti, jefuită cu conştiinţa împăcată, potrivit principiului etimologic al comunismului: totul aparţine tuturor.

Eu însumi eram un client al acestei pieţe în persoana bucătarului meu care, în calitatea lui, îmi procura lucruri alese la preţuri preferențiale. Franţa, ţara revoluţiei, fiind mai bine servită decât România, considerată ca ţara reacţiunii. Este singura împrejurare când, după ce mi-a ruinat familia, revoluţia mi-a adus un folos”, nota Saint-Aulaire.

Decorațiile țariste, înlocuite cu funda roșie

Printre cei care se aprovizionau de la această piața îmbelșugată nu se aflau doar străini, ci și ofițeri ruși care au renunțat rapid la vechile decorații țariste, înlocuindu-le cu „funda de panglică roșie”.

„Treceam adesea prin această piață militară rusească, atunci când mă duceam dimineaţa pe jos la biroul meu de la Legaţie.

Ordinea era menținută de santinele cu baioneta la puşcă, singurii care mai purtau arme. În spatele tarabelor erau soldaţi care îşi prinseseră cu toţii pe tunică o fundă de panglică roşie, ca un accesoriu de cotilion pe fracul dansatorilor din vremea tinereţii mele. Printre cumpărători erau mulţi ofiţeri ruşi, purtând acelaşi însemn de civism, în locul vechilor decoraţii ţariste”, mai scria Saint-Aulaire.

Soldații revoluționari ruși încearcă să se amestece în treburile românești

“Evenimentele revoluționare” ruse din Iași aveau însă să degenereze rapid, după ce soldații lor au căutat să se amestece în treburile românești. Problema o reprezentau soldații și ofițerii ruși care s-au aciuat pe lângă marile depozite de armament rusești aflate în apropierea orașului.

„În Iașii dezmeticiți din toropeala iernii și din groaza molimei, lucrurile amenințau să se încurce de-a binelea. Unitățile rusești, trupe adunate în jurul depozitelor de la Nicolina și de la Socola, sporite cu toate pâlcurile răzlețe în treacăt dinspre și înspre front, începuseră să se agite și căutau să se amestece în treburile românești. Au început prin acele manifestări caracteristice revoluției rusești, nesfârșitele și monstruoasele defilări cu steaguri roșii și cu pancarte (…)”, nota și Constantin Argetoianu.

Aflat la Iași, Guvernul român condus de Ionel Brătianu se găsea în fața acestor manifestări într-o poziție deloc ușoară. Pe de o parte, nu dispunea decât de foarte puține trupe aflate în oraș, iar pe de altă parte dorea să evite o confruntare cu soldații ruși care erau numeroși și bine înarmați.  Mai mult, Aliații așteptau minuni de la ofensiva rusă ce urma să fie condusă de noul guvern revoluționar rus, ce îl avea în frunte pe Kerenski.

Inițial, strategia lui Brătianu a fost de a trata direct cu toate „sovietele” instalate de soldații ruși în jurul Iașului, dar până la urmă a fost nevoie de o intervenție militară limitată pentru a înlătura pericolul reprezentat de „revoluționarii” instalați la Socola.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ce rol au dat comuniștii Cetățuii Brașovului după Al Doilea Război Mondial?

„Vrem apă să ne spălăm şi lumină să învăţăm”. Revolta studenţilor de la Iaşi în anul 1987

Iașiul, în pericol de a fi bombardat de bolșevici în Primul Război Mondial

„Ce are Iașiul deosebit de-l cântă poeții și-l preamăresc scriitorii?”