Nicolae Ceaușescu la vânătoare: „Trăgea la tot. Nu ierta nimic”

Un împătimit al vânătorii, Nicolae Ceaușescu avea o predilecție aparte pentru vânătoarea de urși. Îi plăcea să împuște exemplare cât mai mari și cât mai multe. Nu de puține ori, trăgea în tot ceea ce i se ivea în bătaia puștii. Nu conta dacă era un exemplar adult sau doar un pui de urs. Însă, vânătorile de urși la care participa dictatorul erau atent organizate și se desfășurau astfel încât Ceaușescu să împuște cât mai multe exemplare pentru „a fi mulțumit”.

Fondurile de vânătoare care adăposteau urși erau amănunțit întreținute de personalul silvic. Numărul de exemplare și locurile de mișcare ale urșilor erau monitorizate zilnic de silvicultori. Pe lângă toate acestea, urșilor li se aducea hrană în anumite zone.

• O fosilă unică, veche de 190 de milioane de ani, rescrie istoria unei specii de dinozaur
• De ce neanderthalienii colecționau cranii cu coarne?

„În scopul atragerii unui număr cât mai mare de urși, în zonele de concentrare, pe lângă hrana naturală se mai administrau anual zeci şi sute de tone de fructe, în special mere, precum şi porumb boabe sau spărtură şi furaj concentrat granulat. Seara şi noaptea, urșii căutau şi consumau hrana, iar dimineața se retrăgeau în desișurile din pădurile apropiate. (…)

Zilnic, seara şi dimineața, personalul silvic şi de vânătoare efectua observații în puncte fixe, iar ziua se parcurgea zona şi se identificau numărul şi mărimea urmelor imprimate pe sol sau excrementele lăsate de aceștia. Pe baza acestor elemente se stabilea cu aproximație câți urși sunt în zonă la un moment dat”, nota inginerul silvic Vasile Crișan, unul dintre specialiștii care s-au ocupat vreme de mai multe decenii de organizarea partidelor de vânătoare la care participa Nicolae Ceaușescu.

Ceaușescu stătea în hochstand, însoțit de doi ofițeri de Securitate care îi asigurau paza și îi încărcau armele

De regulă, Nicolae Ceaușescu era invitat la o vânătoare de urși de către prim-secretarul Comitetului Județean al PCR și doar în zilele când se aprecia că va fi cea mai mare concentrare de urși.

„Pentru vânătoarea la goană se mobilizau 200-400 de gonași, plus 50-100 de angajați ai Securității şi Miliției, care răscoleau toată zona pentru a trimite urșii spre un singur stand.

Pe flancurile goanei, de la linia de standuri şi până la aceea a gonașilor, erau așezate echipe de oameni care stăteau liniștiți pe loc; numai în momentul în care urșii apăreau în dreptul lor şi încercau să iasă pe flanc, atunci ciocăneau ușor cu două bucăți de lemn, fapt pentru care au şi fost denumiți `ciocănari` sau `tocaci`. Practic, toată suprafața care constituia o goană era încercuită cu oameni.

În goane se făcea gălăgie mare şi se trăgeau multe focuri de armă. Ceaușescu stătea în hochstand, însoțit de doi ofițeri de Securitate. Aceștia îi asigurau paza şi în același timp îi încărcau cele două arme dublu express, arme de același calibru, marcă şi performanțe tehnice”, scrie Vasile Crișan în cartea „La vânătoare cu Ceaușescu”.

„Dumneavoastră l-ați împuscat, tovarășe Ceaușescu!”

De regulă, liderul comunist mai avea câțiva invitați la aceste vânători, care însă se comportau astfel încât să nu îl deranjeze cu nimic pe dictator. Ba mai mult, de multe ori, se și fereau să tragă în animalele ce se iveau tocmai pentru a nu îl deranja.

„La vânătorile cu goană, întotdeauna mai avea trei-cinci invitați din conducerea partidului care, deşi aveau arme, nu trăgeau decât numai dacă `șeful` le spunea în mod expres acest lucru. Dar nici chiar atunci unii dintre ei nu îndrăzneau să tragă pentru a nu-l deranja. Dacă din întâmplare un invitat împușca vreun urs, cazuri foarte rare, animalul respectiv ori nu era scos din pădure la linia de standuri, ori, dacă totuşi era scos, se spunea: `Dumneavoastră l-ați împuscat, tovarășe Ceaușescu!`”, nota Vasile Crișan.

„Ceaușescu trăgea la tot. Nu ierta nimic”

La vânătorile de urși, uneori, din cauza zgomotului produs de gonași, mai apăreau și alte animale pe care Ceaușescu le lua imediat în bătaia puștii sale. Dar pentru a fi mulțumit de rezultatul vânătorii, dictatorul trebuia să împuște cât mai mulți urși și cât mai mari.

„Uneori, la vânătorile de urși – preciza Vasile Crișan – ieșeau şi mistreți, lupi sau vulpi. Ceaușescu trăgea la tot. Nu ierta nimic. La o vânătoare combinată de urși cu mistreți, dintr-o zonă submontană, într-un singur stand a împușcat patru lupi. `Prost să fii, noroc să ai!` zice o vorbă românească.

Aprecierea rezultatului unei vânători depindea de zona în care a fost organizată. La munte, dacă într-o zi se împușcau 5-6 urși şi câțiva mistreți, pentru el rezultatul era mulțumitor. În schimb, pentru zonele submontane, cu concentrări mai mari de urși, pretențiile lui creșteau. De fapt, în aceste zone a obținut şi rezultatele cele mai spectaculoase, împușcând într-o singură zi între 10 şi 25 de urși”.

Rivalitatea cu Maurer

O vreme, cât l-a agreat pe Ion Gheorghe Maurer, Ceaușescu l-a avut pe acesta destul de des invitat la partidele de vânătoare. De fapt, între cei doi s-a creat și o rivalitate vânătorească care a avut efecte nefaste asupra vânatului.

„În perioada când, la vânătorile de urși la goană, Ceaușescu îl avea ca invitat şi pe Ion Gheorghe Maurer, între ei exista o competiție. Cine împușcă mai mult şi, la final, cine are tabloul de vânat mai bogat. De aceea, Ceaușescu trăgea la aproape toți urșii care îi veneau. Mari sau mici, nu mai conta. Cruța doar puii care erau cu mama lor, ursoaica. După ce nu l-a mai agreat pe Maurer şi nu l-a mai invitat la nicio vânătoare, deci nu mai avea concurent, Ceaușescu a început să tragă numai la urșii care i se păreau lui că sunt mai mari”, mai nota Vasile Crișan.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Unul dintre cele mai bine păzite secrete înainte de 1989: data reală a naşterii lui Nicolae Ceauşescu

De unde provin majoritatea blănurilor mari de urși din colecția lui Nicolae Ceaușescu?

De ce a vrut Ceaușescu să încrucișeze urșii din Alaska cu cei din Munții Carpați?

De ce a vrut Ceaușescu să încrucișeze urșii din Alaska cu cei din Munții Carpați?