O statuie a lui Buddha în mărime naturală din Coreea de Nord, veche de 1.000 de ani, îi uimește pe arheologi

Într-un sit arheologic din Yakjon-ri, provincia Phyongan de Sud, Coreea de Nord, cercetătorii au scos la iveală o sculptură monumentală a lui Buddha Amitābha, care se traduce prin Buddha al luminii fără limite.

Fiind o relicvă neprețuită a dinastiei Goryeo, amintită ca o epocă în care arta a înflorit în întreaga regiune, statuia lui Buddha recent descoperită dezvăluie o moștenire culturală fertilă care s-a ridicat dintr-o perioadă de încercări și tribulații.

• De ce europenii au încetat să construiască morminte megalitice acum 5.000 de ani?
• Un peisaj antic dezvăluie rămășițele oamenilor care au trăit acum 100.000 de ani

Statuia lui Buddha descoperită recent în Coreea de Nord a fost sculptată în timpul Epocii de Aur a budismului, care a apărut într-o epocă marcată de schimbări climatice extreme.

Vremea varia între ploi torențiale și secete severe, ceea ce i-a determinat pe regi să se închidă în sine pentru a urma un stil de viață religios și, la rândul lor, a încurajat populația să caute aceeași liniște și conexiune spirituală.

Potrivit Popular Mechanics, cercetătorii cred că o revărsare de ritualuri și rugăciuni care implorau divinitatea pentru echilibrul climatic a marcat acest moment din istorie, care ar fi putut genera popularitatea viziunilor artistice de inspirație budistă, scrie InterestingEngineering.

O revărsare de ritualuri și rugăciuni

Agenția Centrală de Știri Coreeană (KCNA) a declarat că atributele lui Buddha, inclusiv poziția mâinilor, au confirmat cercetătorilor tradiția din care făcea parte.

Statul Goryeo s-a ridicat în 918 pentru a unifica o țară divizată până la domnia lui Joseon în 1392. Budismul a atins apogeul exprimării sale, cu 70 de temple construite numai în capitală.

Prin ploaie și soarele necruțător, ei au transformat un moment dificil într-unul dintre cele mai semnificative momente ale artei și culturii coreene.

În lumina tumultului, a disperării și a incertitudinii, nu este de mirare că, de fapt, creatorul l-a descris pe Buddha Amitābha ca un simbol al luminii veșnice și de neoprit. Figura provine dintr-o ramură a budismului Mahayana.

Adepții se roagă la Amitābha pentru renașterea într-un tărâm cunoscut sub numele de Sukhavati, un paradis unde pot fi liberi de distracțiile pământești și se pot dedica lui Buddha.

Buddha Amitābha simbolizează renașterea

Aceasta reflectă atitudinea generală a oamenilor care se luptă cu constrângerile și incontrolabilitatea mediului lor, căutând refugiu.

Iconografia Amitābha include de obicei doi bodhisattva, zeități iluminate care au atins nirvana, dar au ales să rămână pe Pământ pentru a-i scoate pe alții din suferință. Cu Avalokiteśvara în dreapta și Mahāsthāmaprāpta în stânga, ei formează „Triada Amitābha”.

Instabilitatea vremii a determinat aristocrația coreeană, sau Bulsa, cel mai probabil să sponsorizeze crearea acestui Buddha Amitābha împreună cu o mulțime de alte picturi, manuscrise, ceramică și multe altele, în speranța de a asigura stabilitatea și, în cele din urmă, pacea într-o perioadă de mari schimbări.

Vă recomandăm să mai citiți și:

A fost elucidat misterul statuii Buddha din Angkor. Ce au descoperit arheologii?

Statuie cu înfățișarea lui Buddha, găsită într-un oraș egiptean antic

Cele mai vechi statui ale lui Buddha neîncastrate au fost descoperite în China

Mafiotul care s-a intors catre Buddha