13 ani de la lansarea iPhone. Momente importante din istoria smartphone-ului Apple

Înainte de lansarea iPhone existau zeci de modele de smartphone-uri, iar liderii de pe piaţă erau companii care nu la mai spun nimic celor din generaţia Z. Este vorba despre Nokia, BlackBerry sau Palm. Dispozitivele inteligente dezvoltate de aceste două companii aveau un design beglijent, ecrane mici şi tastaturi fizice. Apple a propus, pe 9 ianuarie 2007, ecranul tactil ca principală modalitate de interacţiune cu smartphone-ul. Era o abordare radicală.

Imediat după lansarea primului iPhone, în 2007, trei dintre liderii marilor jucători de pe piaţă la vremea respectivă – Steve Ballmer (şeful Microsoft, compania care dezvolta popularul sistem de operare mobil Windows Mobile), Jon Rubinstein (şeful Palm) şi Jim Balsillie (şeful BlackBerry) – au declarat că acest dispozitiv nu va avea succes, ba chiar unii dintre ei l-au ironizat. Astăzi, 13 ani mai târziu, niciuna dintre cele trei companii nu mai contează în industria smartphone-urilor, potrivit Mediafax.

• Inteligența Artificială supraestimează inteligența oamenilor. Ce au descoperit cercetătorii?
• Când vor deveni tehnologiile cuantice parte din viața de zi cu zi?

Mai mult, John C. Dvorak, un celebru analist specializat în tehnologie, scria la vremea respectivă, în MarketWatch, că Apple ar trebui să renunţe la proiectul iPhone, deoarece îşi riscă reputaţia. Totodată, înainte de apariţia dispozitivului, revista Forbes publica următorul titlu pe copertă, cu referire la Nokia: „Un miliard de clienţi – poate cineva să mai prindă din urmă regele telefoanelor?”.

Mulţi oameni nu credeau că un telefon care oferă ca principală modalitate de interacţiune cu el un ecran tactil va deveni popular în afara rândurilor „tocilarilor”. Nici utilizatorii obişnuiţi nu erau foarte încântaţi de ideea unui asemenea ecran. „Am butoane tactile pe telefonul meu Samsung i730 şi nu îmi plac”, scrie cineva în secţiunea de comentarii a publicaţiei Engadget, în 2007. Altul comenta: „Se pare că nu realizaţi cât de proastă este ideea unui ecran tactil pe un telefon”.

Spatele de sticlă, primit cu scepticism

Momentul 9 ianuarie 2007 nu a fost singurul în care Apple a venit cu o abordare total diferită. În 2010, compania lansa iPhone 4, cu spate de sticlă. Mulţi analişti au criticat această decizie în materie de design a companiei. Deşi apreciat pentru modul premium în care arăta, criticii se aşteptau la un dezastru: mii şi mii de smartphone-uri cu spatele spart. Deşi au fost, cu siguranţă, multe astfel de cazuri, problema nu a fost nici pe departe atât de gravă pe cât preziceau unii. În 2012, unele publicaţii criticau încă smartphone-urile cu spate din sticlă. Ce-i drept, pe atunci acest material era mult mai fragil decât astăzi. „Spatele din sticlă al Nexus 4 este cea mai proastă idee de la ultimul smartphone cu spate din sticlă încoace”, scria Droid-life.com. „Telefonul cu spate din sticlă: a fost vreodată o idee bună?”, titra şi PocketNow.com în acelaşi an. Astăzi, noile terminale iPhone şi toate vârfurile de gamă Samsung sau de la alţi mari producători au aproape toate spate din sticlă.

Senzorul de amprentă şi recunoaşterea facială, tehnologii popularizate de Apple

Primul telefon care a inclus un cititor de amprentă a fost Toshiba G500. Au urmat şi alte modele, precum Motorola Atrix. Totuşi, tehnologia a luat avânt după ce Apple a lansat Touch ID pe iPhone 5S, în 2013. La momentul respectiv, această metodă de autentificare a fost criticată dur, deoarece mulţi oameni credeau că prin intermediul ei serviciile secrete vor realiza baze de date uriaşe cu amprente. Asta în ciuda faptului că Apple dăduse asigurări că datele biometrice sunt stocate local, în telefon. Kevin Roose scria, după prezentarea Touch ID, în revista New York, că oamenii nu sunt interesaţi de noua tehnologie, deoarece preferă PIN-urile şi parolele. Motivele invocate de el: aceasta este o funcţie utilă pentru oamenii de business, iar utilizatorii se tem că amprentele lor ar putea ajunge pe mâna serviciilor secrete, precum NSA. În 2014, însă, cititoarele de amprentă erau deja cea mai populară alternativă la parole pentru utilizatorii de aplicaţii bancare din Marea Britanie.

Prima tehnologie de recunoaştere facială care putea fi implementată în telefoane şi dispozitive PDA a fost anunţată în 2005 de către OMRON Corporation, o companie japoneză specializată în sisteme de automatizare. OKAO Vision Face Recognition Sensor putea fi implementat în orice dispozitiv mobil care dispunea de o cameră. Introdusă prima dată de Google în Android în 2011, odată cu versiunea 4.0 Ice Cream Sandwich, funcţia Face Unlock a fost primită cu scepticism, la fel ca şi senzorul de amprentă. Mai mult, metoda de autentificare din Android era uşor de păcălit.

Iată că astăzi cea mai sigură metodă de autentificare pe iPhone este recunoaşterea facială, iar Samsung, liderul pieţei de smartphone-uri, a introdus, de asemenea, o metodă avansată bazată pe recunoaştere facială pe vârfurile sale de gamă. Au urmat apoi mai multe modele, de la alţi producători de top.

Apple a riscat de mai multe ori după lansarea iPhone, în 2007, şi a câştigat majoritatea pariurilor. Astăzi, compania din California este cel mai profitabil jucător de pe piaţa globală de smartphone-uri şi forţa care dictează cele mai multe dintre tendinţele de pe această piaţă.