Cartea in era informatiei

Formula evita limitarile de spatiu pe care le presupune un catalog tiparit, astfel incat clientului i se furnizeaza o multime de informatii despre fiecare carte, multe dintre ele inaccesibile intr-o librarie reala – de pilda recenzii aparute in presa, opinii ale cititorilor, biografia autorului si multe altele. In plus, mecanismele de cautare avansata per­mit gasirea extrem de rapida a cartilor. Nu in ultimul rand, costurile reduse de intretinere si volumul vanzarilor permit librariilor virtuale sa opereze reduceri de pret extrem de atractive. Vor disparea librariile clasice? Nu inca si nu toate. Dar vor rezista doar acelea care vor reusi sa se adapteze si sa ofere vizitatorilor ceea ce internetul nu poate: contact uman si atmosfera.

Cartea electronica
Carti digitale exista deja din abundenta, iar unele sunt disponibile gratuit prin internet. Pentru a le putea consulta, avem insa nevoie de un com­puter, ceea ce complica lucrurile. Caci un computer – fie el si portabil – este incomod, iar tehnologiile de afisare nu au ajuns inca la nivelul la care sa poata concura ergono­mia vizuala a hartiei tiparite; oamenii prefera sa listeze textele mai lungi de o pagina sau doua. Raportul dintre volumul scazut necesar stocarii continutului digital si capacitatea computerelor de a-l manevra a generat singura victorie majora a cartii digitale asupra cartii tiparite: dictiona­rele si enciclopediile. Adica tocmai acele carti pe care le consultam des insa le citim putin, in care referintele sunt importante dar volumul ne incurca.

• De ce o pagină de pe Wikipedia a fost blocată pentru editare
• Test de cultură generală. Ce este mai mare decât un terabyte?

Cele 32 de volume ale Enciclopediei Britannica incap pe un CD sau pe un DVD, iar formatul electronic ne permite sa facem cautari complexe si sa urmam cu usurinta numeroasele trimiteri. Industria informatica a fost entu­ziasmata de posibilitatea de a construi aparate specializate pentru vizualizarea cartilor digitale. Acestea se doreau cat mai compacte si mai usor de manevrat, oferind in plus utilizatorului mici trucuri care sa-i dea acestuia impresia ca citeste o carte tiparita – de pilda semnele de carte sau micile adnotari. Succesul comercial a fost insa modest. Aparatele s-au dovedit prea scumpe, iar afisarea – sub standardele impuse de hartie. In plus, diversitatea formatelor a complicat lucrurile, deoarece implementarea mai multor programe de vizualizare ar fi impus mai multa putere de calcul, deci preturi mai mari. Produsele de acest gen n-au atins masa critica, astfel incat anul trecut RocketBook – cel mai reusit model – a fost scos din productie. Pana cand tehnologiile ne vor aduce aparatul ideal, va trebui sa ne multu­mim cu LightWedge – o folie transpa­renta care emite o discreta lumina alba. La ce foloseste ea? Inlocuieste veioza si evita certurile pe care aceasta le provoaca…

Foto: Guliver, Photoland, Mediafax

FACTS

Jeff Bezos, taticul Amazon-ului
In 1986, a absolvit summa cum laudae Universitatea Princeton, specializarea infor­ma­tica, insa nu s-a grabit sa revolutioneze tehnologiile din domeniu. A preferat sa lu­creze in finante si la un moment dat avea asigurata o cariera de succes pe Wall Street.

In 1994, insa, a avut revelatia faptului ca internetul ar putea deveni un mediu propice pentru co­mert si ca marfa cea mai potrivita ar fi cartea. N-a reusit sa convinga pe ni­meni, cu ex­cep­­tia sotiei sale, sa se aventureze in acest teritoriu inca neexplorat. A aban­donat fi­nan­tele si s-a mutat la Seattle, unde si-a inceput afacerea intr-un garaj. Aici a instalat trei statii Sun, iar dupa trei luni de teste, pe 16 iulie 1995, site-ul www.amazon.com a iesit in lume.

Dupa numai doua luni de la acest eveniment, Bezos avea vanzari de 20.000 de dolari pe saptamana. Patru ani mai tarziu, averea lui se ridica la peste 10 mi­li­arde de dolari, iar detinatorul ei intra in topul celor mai bogati 20 de oameni din lume.