De la Tunguska la Dalnegorsk – Incredibilele intamplari din Extremul Orient rus

Tunguska – explozie a unui OZN sau fenomen natural inexplicabil?

Siberia, regiunea Krasnoiarsk, 30 iunie 1908, ora 7 si 40 de minute. Un ciudat obiect tubular, inconjurat de o lumina orbitoare, isi face aparitia pe cer. Numai cateva secunde mai tarziu acesta se prabuseste cu un suierat asurzitor in padurea siberiana. Impactul a fost atat de puternic incat a produs cutremure de peste 5 grade pe scara Richter pe o raza de circa 1.000 de kilometri. Martorii oculari spun ca explozia a fost insotita de flacari uriase, iar incendiile care au urmat au durat zile in sir. Unda de soc a facut inconjurul pamantului si fenomene misterioase au inceput sa aiba loc la scurt timp dupa aceea. Intregul continent asiatic a fost udat de ploi negre nemaivazute iar cerul a fost acoperit de nori argintii care emiteau o lumina stranie. Nopti luminoase au fost semnalate pana in Europa fara ca cineva sa poate explica incredibilul eveniment. S-a estimat ca daca impactul ar fi avut loc doar cateva ore mai tarziu, orasul Sankt Petersburg ar fi fost, pur si simplu, ras de pe harta.

In ciuda fenomenelor enigmatice care avusesera loc, nimeni nu se incumetase sa cerceteze locul cu pricina. Asta pana in 1921, atunci cand Leonid Kulik, un cercetator rus, a intreprins prima expeditie in regiunea Tunguska, in speranta de a descoperi urmele craterului a ceea ce mai toti oamenii de stiinta credeau ca a fost un meteorit. Conform calculelor lui Kulik, impactul ar fi fost produs de unul dintre cele mai mari corpuri ceresti care a lovit vreodata pamantul. El chiar incearca sa schiteze presupusul obiect si reuseste sa convinga noul guvern sovietic sa finanteze o expeditie care sa porneasca in cautarea imensului bloc de fier de origine extraterestra.

Pretextand ca descoperirea unei asemenea cantitati de fier ar putea revigora economia nationala, cercetatorul primeste fondurile pentru cea de a doua expeditie care va avea loc in 1927. Cu toate acestea, in loc sa faca lumina in cazul Tunguska, calatoria avea sa adanceasca si mai mult misterul. Spre mare surpriza a lui Kulik, niciun crater nu a fost descoperit. In schimb, pe o raza de peste 35 de kilometri copacii carbonizati fusesera culcati la pamant de explozia puternica ce avusese loc cu 19 ani inainte. Fapt si mai curios, in locul in care se credea ca avusese loc impactul, copacii ramasesera in picioare asemenea unor stalpi de telegraf. Nici incercarea de a gasi fragmente meteorice nu s-a soldat cu vreun rezultat. Meteoritul, pur si simplu, nu exista.

Lumea stiintifica se simtea neputincioasa si nu putea decat sa speculeze pe marginea bizarului fenomen. Doi cercetatori rusi avanseaza o noua idee, diferita de cea a lui Kulik, conform careia obiectul care a lovit Siberia nu ar fi fost un meteorit ci o cometa alcatuita din gheata si praf cosmic, fapt ce ar explica lipsa craterului si a urmelor metalice din regiune. Explicatia nu este insa in masura sa acopere si celelate evenimente ciudate care au urmat impactului, cum ar fi unda de soc si cutremurulele puternice. Nici ipoteza meteoritului care ar fi explodat inainte de a lovi solul nu este in masura sa multumeasca oamenii de stiinta. Lipseau, pur si simplu, dovezile materiale.

Expeditiile care au urmat in anii 50-60 au scos la lumina sfere microscopice de sticla ce contineau mari cantitati de nichel si iridiu, fapt ce avea sa conduca la ideea ca originea lor ar fi una extraterestra. Ceea ce dusese la aparitia lor era insa un mister, iar teoriile tindeau sa mearga mai degraba catre pseudo-stiinta. Prabusirea unui OZN, antimaterie sau gauri negre au fost doar cateva dintre ipotezele lansate in presa vremii.

Studiile asupra efectelor bombelor atomice de la Hiroshima si Nagasaki au adancit si mai mult misterul Tunguska, atunci cand Aleksandr Kazantev, om de stiinta rus, descoperea similitudini intre cele doua evenimente: norii luminosi, ploaia neagra si padurea de stalpi de telegraf. Dar cum era posibil ca o explozie nucleara sa aiba loc in 1908? Probele prelevate din solul si vegetatia din zona dovedeau fara putinta de tagada ca nu exista nicio urma de radiatie. Chiar daca adeptii teoriei atomice isi sustineau opiniile si prin misterioasa epidemie care lovise majoritatea persoanelor aflata la mai putin de 100 de kilometri de explozie, si care se manifesta prin aparitia unor rani purulente, medicii rusi au pus totul pe seama variolei care afecta localnicii cu mult inainte de fenomenul Tunguska. Si totusi, in ciuda tuturor ipotezelor emise, un raspuns care sa explice cu totul ce s-a petrecut in acea zi de 30 iunie 1908 nu a fost gasit. Majoritatea savantilor rusi inclina sa creada ca a fost vorba de o cometa, oamenii de stiinta americani sunt de parere ca vinovatul este un asteroid. Argumente exista de ambele parti, dar nici una dintre teorii nu poate fi general acceptata.

Dar fenomenul Tunguska avea sa isi adanceasca si mai mult misterele atunci cand, in anul 1986, el avea sa se repete dupa un tipar tras parca la indigo…

Dalnegorsk – noul Tunguska

S-a intamplat din nou pe 29 ianuarie 1986. In jurul orei 20:00, sute de martori din orasul Dalnegorsk, oras situat in Extremul Orient rus, in apropiere de granita cu China, au asistat la aparitia unui urias disc luminos, de culoare rosie, care acoperea circa jumatate din discul Lunii, si care zbura silentios deasupra muntilor, la o altitudine de maxim 700 – 800 de metri. Ajuns in apropiere de varful 611, sau Iinaltimea 611, asa cum o numesc specialistii, obiectul a inceput sa cada vertiginos, pana a disparut printre stanci. Caderea a fost insotita, dupa spusele persoanelor care au asistat la bizarul fenomen, de un val urias de lumina si, cu exceptia unui singur martor ocular, nimeni nu a auzit niciun zgomot. Totul a fost urmat de un incediu de padure care a durat aproximativ o ora, o ora si jumatate. Locuitorii din Danelgorsk au fost convinsi ca au asistat la un experiment militar intreprins de soldatii rusi incartiruiti la baza militara din apropierea orasului. Rapoartele ulterioare au demontat, insa, aceasta ipoteza, aratand ca nici Rusia si nicio alta tara nu efectuase teste in acea seara de ianuarie.

La trei zile dupa producerea incidentului, o echipa de ufologi, condusa de Valeri Dvuzhilny, s-a deplasat la locul cu pricina, acolo unde a anuntat ca a descoperit un peisaj de-a dreptul selenar. Solul parea ca fusese supus unei temperaturi uriase pe o suprafata de 2×2 metri (3×3 dupa alte relatari), rocile erau innegrite iar ramasitele carbonizate ale unui copac erau vizibile in imediata apropiere. Si mai bizar era faptul ca rocile si copacul carbonizat nu prezentau indicii ca ar fi ajuns in acea stare in urma incendiului de padure care a urmat bizarului eveniment.

Analizele la fata locului au scos la iveala mai multe particule cristalizate si bucati minuscule de metale topite, identice cu cele descoperite in situl de la Tunguska, precum si importante cantitati de zinc, bismut, siliciu, iridiu si alte elemente chimice rare. Un alt element descoperit in cantitate mare a fost aurul, si asta in conditiile in care nu exista mine de aur in apropiere de Dalnegorsk (la fata locului, concentratia de particule de aur era de 1.100 grame la tona metrica de minereu, iar depozitele de aur incep sa se formeze atunci cand concentratia ajunge la 4 grame/ tona metrica de minereu). Trebuie spus si faptul ca solul parea puternic magnetizat si nu exista nicio urma de radiatie. Dar bizareriile abia acum incepeau cu adevarat…

Atunci cand au incercat sa afle compozitia chimica a particulelor cristalizate, oamenii de stiinta rusi au observat ca acestea nu se dizolva in acizi sau in solventi organici si sunt rezistente chiar si in fata unor temperaturi extrem de ridicate. Singura modalitate prin care puteau fi crestate era folosirea unui diamant. In ele, cercetatorii au identificat, printre altele, metale extrem de rare: lantan, samariu, scandiu (element care se gaseste numai in Peninsula Scandinava, de aici si numele, si care nu are o utilitate in niciun domeniu), precum si sodiu si plumb. Nedumeriti, aceiasi cercetatori au incercat sa incalzeasca metalele in vid, dar un mister si mai mare a aparut in acel moment. La finalul experimentului, niciunul dintre metalele mentionate mai sus nu s-a mai regasit in compozitia particulelor recoltate de pe inaltimea 611. In schimb, in locul acestora au fost identificate urme de molibden, titan si reniu, alte doua metale extrem de rare.

Convinse ca a fost vorba de prabusirea unui aparat de zbor ultraperformant, trimis in misiune de spionaj de rivalii lor din SUA, autoritatile sovietice au cerut trimiterea tuturor celor 13 kilograme de mostre la Moscova, acolo de unde nu a mai venit, ulterior, niciun raspuns. Nimeni nu a mai vorbit despre acest caz pana in anul 1995, atunci cand o echipa de televiziune de la postul national TV din Rusia a incercat sa afle mai multe detalii de la cei implicati direct. Concluzia lor a fost una dezarmanta: „Toate analizele indica acelasi lucru, metalele nu au fost prelucrate de om si nici vreo tehnologie cunoscuta noua nu a fost folosita in realizarea lor. Originea particulelor carbonizate de metal si sferele cristalizare este cu totul alta decat cea umana”.

Si totusi, fenomene stranii au fost inregistrate in jurul Inaltimii 611 pana in anul 1989. Localnicii au asistat la aparitia mai multor discuri zburatoare, care pareau sa planeze in jurul locului in care avusese loc impactul, pentru ca apoi sa dispara cu viteze uluitoare. Nimeni nu a oferit o explicatie oficiala nici pana in prezent.