De ce fructul cartofului nu poate fi mâncat?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Peru şi Bolivia. În urma cuceririi Imperiului Incaş, conchistadorii spanioli au introdus cartoful în Europa, undeva la mijlocul secolului al XVI-lea. Această legumă a fost primită iniţial cu reticenţă de către ţăranii europeni şi s-a răspândit relativ lent în întreaga lume până în pragul secolului al XIX-lea când a devenit o sursă de hrană atât de importantă, încât cercetătorii estimează că datorită cartofului populaţia Europei Occidentale a crescut de patru ori de-a lungul secolului al XIX-lea.

În prezent, cartoful este un aliment extrem de popular în întreaga lume, când există peste 5.000 de soiuri diferite, şi alte 200 specii de cartofi sălbatici în America de Sud.

Cu toate acestea, neîncrederea arătată de primii agricultori europeni care au intrat în contact cu cartofii a fost provocată de ignoranţă şi lipsa de comunicare. Agricultorii respectivi au crezut că de la cartofi se consumă fructul şi nu tuberculii care erau ascunşi în pământ. Şi cum fructul cartofului este extrem de toxic, mulţi dintre cei care l-au mâncat pe atunci, fie au murit, fie au avut mult de suferit.

Aceasta deoarece cartofii conţin şi compuşi toxici din grupa glycoalcaloizilor, dintre care cei mai importanţi sunt solanina şi chaconina. Solanina este o un glycoalcaloid întâlnit şi la mătrăgună şi tutun. Consumată chiat în cantităţi mici, solanina afectează în principal sistemul nervos provocând stări de slăbiciune şi ameţeli.

La cartof, aceşti glycoalcaloizi se găsesc în tulpini, muguri, frunze, dar mai ales în fructe, unde se află concentraţia maximă. Cercetătorii au descoperit că nivelul glycoalcaloizilor concentraţi în fructele de cartofi poate produce migrene, diaree, crampe abdominale, iar în cazuri de intoxicaţie severă, chiar stări comatoase, urmate de moartea celui care a ingerat fructele respective.