Care sunt cele mai periculoase sporturi extreme?

Oricât ar părea de neaşteptat, celebrul Bungee jumping nu este inclus de către experţi în rândul activităţilor sportiv-extreme care provoacă anual cele mai multe victime. Printre cele mai periculoase sporturi extreme se numără în schimb, căţăratul fără coardă de asigurare, sau free solo climbing, cum mai este cunoscută această formă de escaladare a preţilor stâncoşi fără nimic altceva decât forţa propriilor mâini şi picioare, simţul echilibrului şi mica taşcă cu pudră de căţărat, ataşată de la brâu. Anual căţăratul fără asigurare provoacă zeci de victime în toată lumea, cei mai „norocoşi” alegându-se cu un viitor în scaunul cu rotile în urma fracturării coloanei vertebrale. Unul dintre cei mai mari experţi în căţărat fără echipament, a fost Dan Osman, care a murit în anul 1998 după ce a căzut de pe o stâncă din Parcul Naţional Yosemite.

Un al sport extrem mortal este şi Wingsuit flying-ul, sau săritul cu costume special croite pentru ca omul să poată plana asemenea unei păsări înainte de a-şi deschide paraşuta salvatoare. Astfel echipaţi, iubitorii cestui sport care oferă senzaţii de neuitat, se urcă pe munţi înalţi de unde se aruncă în gol urmărind să prindă un curent de aer care să-i facă să planeze în viteză cât mai mult timp, înainte ca temerarii acestui sport extrem să-şi deschide paraşutele salvatoare. Recordul de înălţime aparţine rusului Valeri Rozov care a sărit de la înălţimea de 7.220 metri de pe Muntele Everest, iar recordul de viteză a fost atins de către japonezul Shin Ito care pe data de 28 mai 2011 a atins în cădere viteza de 363 kilometri pe oră. Mulţi oameni şi-au pierdut viaţa în astfel de salturi

• Când au început oamenii să mănânce carne pentru prima oară?
• De ce femeile trăiesc mai mult decât bărbații?

O altă activitate care cu greu se poate numi sport, dar care este extrem de riscantă pentru viaţa şi sănătatea celor pe care o practică este celebrul Rodeo american. Aici, toţi participanţii trebuie să rămână în şa pentru o scurtă perioadă de timp, în timp ce călăresc armăsari şi tauri neîmblânziţi. Caii sunt sălbatici, nu au avut contacte anterioare cu oamenii care să ducă la îmblânzirea lor şi tot ce urăsc mai mult este să simtă greutatea unui om în spate. Prin urmare, caii sar şi se aruncă în sus în încercarea de a scăpa cu oprice preţ de călăreţi. Nu doar căzăturile sunt periculoase, ci şi caii furioşi care continuă să arunce disperaţi cu copitele. Mulţi oameni au fost grav răniţi în rodeo-ul cu cai.

Însă cel mai periculos tip de rodeo este cel în care concurenţii trebuie să călărească tauri. Aceştia aparţin unor rase speciale, sunt incredibili de agili şi atletici şi sunt hrăniţi cu o alimentaţie specială care să de lea un plus de forţă şi energie. Taurii urăsc prezenţa omului care-i călăreşte şi sunt pur şi simplu turbaţi de furie. Întotdeauna călăreţii sunt trântiţi la pământ, unde dacă au căzut grav şi nu pot fugi la timp din calea taurilor răzbunători, aceşti oameni sunt în pericol să fi împunşi, loviţi şi călcaţi în picioare. Rodeo-ul cu tauri provoacă anual numeroase decese şi foarte multe răniri grave.