Care este cea mai mare insulă nelocuită din lume?

Insula Devon din Canada este cea de-a douăzeci şi şaptea insulă ca mărime din întreaga lume. Cu o suprafaţă de 55.247 kilometri pătraţi, are aproximativ aceeaşi suprafaţă ca a Croaţiei. Cu toate acestea, niciun om nu locuieşte aici pe durata unui an întreg. Motivele ţin de terenul specific şi climatul deosebit de aspru.

Insula Devon este compusă de fapt dintr-un platou cu înălţimea cuprinsă între 300-500 metri, platou compus din roci de tip gneiss din perioada Precambriană şi roci sedimentare din perioada Paleozoicului. Relieful este marcat de stânci abrupte şi fiorduri mari. Partea de est a insulei este cuprinsă sub o calotă glaciară cu suprafaţa de 14.010 kilometri pătraţi şi grosimea de 500-700 metri. Vara aici durează între 44-55 zile în care soarele nu apune deloc iar temperaturile depăşesc rareori valoarea de +10 grade Celsius. Aceasta în condiţiile în care temperatura medie anuală este de -16 grade Celsius.

• Când au început oamenii să mănânce carne pentru prima oară?
• De ce femeile trăiesc mai mult decât bărbații?

Fauna este rară, cu excepţia câtorva turme de boi moscaţi şi a unei populaţii stabile de lemingi, rareori se observă urşi polari sau lupi albi.

Situată în Arhipelagul Queen Elizabeth din nord-estul Canadei, Insula Devon a fost descoperită în anul 1616 de către ecploratorii englezi Robert Bylot şi William Baffin. Insula a primit acest nume de-abia în anul 1820, când exploratorul William Edward Parry căuta în zonă un traseu spre nord-vest.

Chiar dacă insula nu este locuită în prezent, descoperirile arheologice atestă faptul că a fost locuită în trecutul îndepărtat. Vechi artefacte inuite cu o vechime de circa 4.500 ani au fost descoperite aici, iar la începutul secolului XX, s-a încercat stabilirea unei aşezări la Dundas Harbour. Aşezarea a fost ridicată pentru un detaşament al Poliţiei Călare Canadiene care a activat aici între anii 1924-1933 şi 1933-1945.

Însă climatul deosebit de aspru şi terenul impracticabil au dus la abandonarea insulei care din anul 1951 până la ora actuală nu a mai fost locuită de nimeni. Foarte rar mai ajung aici cercetători şi oameni de ştiinţă care fac unele măsurători şi observaţii, dar nimeni nu zăboveşte aici mai mult de câteva zile pe an.