Cât de mare este cea mai mare perlă?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Ei au decoperit perlele în scoici scoase din râuri, în urmă cu circa 4.000 de ani. Iar în secolele 4 şi 6 Î.Hr. au fost descoperite perle şi de-a lungul coastelor Indiei, Persiei şi insulei Ceylon.

Cea mai mare perlă descoperită are o lungime de 50 de milimetri şi are un diametru de 100 de milimetri. O altă metodă de a măsura o perlă este cântărind-o, iar aceasta, denumită şi „Perla speranţei”, are puţin peste 116 grame.

Un „bob” de perlă are o greutate de circa 50 de miligrame. Alte perle de dimensiuni mari sunt şi perla lui Shah Soft (33 grame), Regent (22 grame) şi La Pellegrina.

Greutatea şi mărimea nu sunt singurele metode de măsură prin care este determinată valoarea unei perle. Perlele baroce au forme neregulate, iar alte perle au un aspect imperfect.

De fapt, un bijutier poate „şlefui” o perlă, dacă îi elimină straturile de la suprafaţă până când ajunge la unul mai rezistent.

Perlele sunt făcute din straturi. Ce fel de straturi şi cum sunt ele aşezate? Perlele sunt făcute din acelaşi material precum interiorul scoicilor sau stridiilor. Acesta este secretat de stridii pentru a da o suprafaţă fină corpurilor lor.

Atunci când un obiect deranjant ajunge în interioriul unei stridii, aceasta îl înveleşte cu mai multe straturi de sidef, materialul din care este făcut perla.

Aşa au descoperit oamenii şi că pot produce perle. Dacă o stridie acoperă un obiect cu sidef, putem pune un astfel de invadator în stridie şi să pornim fenomenul.

Astfel, puţin nisip este introdus între scoică şi corpul stridiei sau chiar în corpul animalului. O perlă produsă artificial este, prin urmare, o perlă autentică, însă născută prin intervenţie umană.