Cercetătorii au descoperit că există „munți“ de zahăr ascunși în ocean. Cum s-ar fi format?

Ascunse sub valuri, oceanul conține rezerve uriașe de zahăr de care nu am fost niciodată conștienți, potrivit unor noi cercetări. Acum, oamenii de știință au descoperit că pajiștile de iarbă de pe fundul oceanului pot stoca cantități uriașe de dulceață sub frunzele lor.

Zahărul se prezintă sub formă de zaharoză (principalul ingredient al zahărului folosit în bucătărie) și este eliberat din ierburile marine în solul de dedesubt, o zonă direct afectată de rădăcini, cunoscută sub numele de rizosferă.

• Criza climatică crește frecvența valurilor oceanice mortale, indică un studiu
• Mii de meteoriți care au ajuns în Antarctica ar putea fi pierduți pentru totdeauna

Aceasta înseamnă că nivelul concentrațiilor de zahăr de pe fundul mării este de aproximativ 80 de ori mai mare decât credeam.

La nivel mondial, echipa de cercetători afirmă că plantele marine ar putea deține până la 1,3 milioane de tone de zaharoză.

„Iarba de mare produce zahăr în timpul fotosintezei”, spune microbiologul marin Nicole Dubilier de la Institutul Max Planck pentru Microbiologie Marină din Germania (MPI-Bremen).

Planetele produc zahăr pe fundul mării?

„În condiții medii de lumină, aceste plante folosesc cea mai mare parte a zaharurilor pe care le produc pentru propriul metabolism și creștere. Dar în condiții de lumină ridicată, de exemplu la amiază sau în timpul verii, plantele produc mai mult zahăr decât pot folosi sau stoca. Apoi, ele eliberează excesul de zaharoză în rizosfera lor.”

Ceea ce este surprinzător este faptul că acest exces de zahăr nu este înghițit de microorganismele din mediul înconjurător. Pentru a opri acest lucru, se pare că ierburile de mare trimit compuși fenolici în același mod în care o fac multe alte plante.

Acești compuși chimici – care se găsesc în vinul roșu, cafea și fructe, precum și în multe alte locuri din natură – sunt antimicrobieni care inhibă metabolismul majorității microorganismelor, încetinindu-le.

Cercetătorii și-au testat ipoteza într-un câmp subacvatic real de iarbă de mare pentru a confirma că acest lucru se întâmplă într-adevăr, prin intermediul unei tehnici de spectrometrie de masă, potrivit ScienceAlert.

Unul dintre cele mai importante rezervoare de carbon albastru ale planetei

Un mic set de microbi a prosperat, de fapt, cu zaharoză, în ciuda prezenței fenolilor. Cercetătorii cred că acești microbi oferă nutrienții de care plantele au nevoie pentru a se dezvolta.

Iarba de mare este unul dintre cele mai importante rezervoare de carbon albastru (carbonul capturat de ecosistemele oceanice și de coastă ale planetei). O zonă de iarbă de mare poate absorbi de două ori mai mult carbon decât o pădure de aceeași mărime de pe uscat, și de 35 de ori mai repede.

Atunci când vine vorba de calcularea pierderilor de carbon capturat de pe pajiștile de iarbă de mare – printre cele mai amenințate habitate de pe planetă din cauza activității umane și a scăderii calității apei – oamenii de știință pot acum să ia în considerare depozitele de zaharoză, precum și iarba de mare.

„Studiul nostru contribuie la înțelegerea unuia dintre cele mai critice habitate de coastă de pe planeta noastră și evidențiază cât de important este să conservăm aceste ecosisteme cu carbon albastru”, notează echipa.

Cercetarea a fost publicată în Nature Ecology & Evolution.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Paraziții care cauzează boli fatale se agață de materialele plastice și se răspândesc în ocean

Nici curenții din adâncurile oceanelor nu scapă de efectele schimbărilor climatice

Oceanele care se încălzesc sunt din ce în ce mai zgomotoase

O specie de bacterii cu proprietăți anti-melanom, găsită în ascidiile din Oceanul Antarctic