Un mister vechi de 373 de ani, al unui tsunami vulcanic, a fost în sfârșit rezolvat

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Sub Marea Egee îl găsim pe Kolumbo, un vulcan submarin activ care, în 1650, a erupt și a declanșat un tsunami distructiv. Datorită tehnologiei moderne de imagistică, cercetătorii au reușit acum să reconstituie cu succes evenimentul.

La fel ca în cazul multor evenimente istorice, până în prezent, înțelegerea noastră despre erupția Kolumbo și tsunamiul din 1650 provenea în principal din relatările martorilor oculari.

Potrivit acestor relatări, la sfârșitul verii anului 1650, focul și fulgerele au putut fi văzute la nord-est de Santorini. Dintr-o dată, a avut loc o explozie masivă, una care a putut fi auzită la peste 100 de kilometri distanță, iar cenușa și gazele otrăvitoare au început să cadă pe insulele din Marea Egee, scrie IFLScience.

Ca și cum nu ar fi fost suficient de rău, cu câteva momente înainte, marea s-a retras rapid, revenind sub forma unor valuri tsunami care ar fi avut o înălțime de până la 20 de metri.

„Cunoaștem aceste detalii despre erupția istorică a Kolumbo deoarece există rapoarte contemporane care au fost compilate și publicate de un vulcanolog francez în secolul al XIX-lea”, a explicat într-un comunicat dr. Jens Karstens, autorul unei lucrări care reconstituie evenimentul.

Ce a declanșat tsunamiul din 1650?

Problema cu rapoartele contemporane este că acestea nu explică motivele care au stat la baza erupției și a tsunami-ului care a urmat.

Echipa de cercetători a folosit mai întâi tehnologia de imagistică seismică pentru a crea o imagine 3D a craterului Kolumbo, care a dezvăluit semnele unei erupții uriașe; craterul avea o lungime de 2,5 kilometri și o adâncime de 500 de metri. De asemenea, o latură a conului vulcanului fusese puternic deformată, ceea ce indică faptul că a avut loc o alunecare de teren.

O combinație între imaginile 3D și simulările computerizate a arătat că, de fapt, au fost ambele. Potrivind relatările istorice referitoare la momentul în care apele s-au retras față de momentul în care s-a auzit bubuitura puternică, cercetătorii au ajuns la concluzia că, de fapt, combinația dintre alunecarea de teren și erupția violentă care a urmat a fost explicația probabilă pentru valurile uriașe.

Noi metode de monitorizare a vulcanilor submarini activi

„Kolumbo este alcătuit parțial din piatră ponce cu pante foarte abrupte. Nu este foarte stabil”, a explicat Karstens. „În timpul erupției, care a durat mai multe săptămâni, lava a fost expulzată continuu. Dedesubt, în camera magmatică, care conținea foarte mult gaz, exista o presiune enormă. Când unul dintre flancurile vulcanului a alunecat, a fost o eliberare bruscă a presiunii care a permis gazului din sistemul magmatic să se extindă, ceea ce a dus la o explozie uriașă.”

Cercetătorii cred că ceva similar s-ar fi putut întâmpla în timpul erupției Hunga Tonga-Hunga Ha’apai de anul trecut, care a fost cea mai mare explozie naturală din ultimul secol și a avut un impact semnificativ asupra fundului marin din jur și a stratului de ozon de deasupra.

Cercetătorii consideră că lucrarea lor ar putea fi folosită pentru a pune bazele unor noi metode de monitorizare a vulcanilor submarini activi.

Studiul este publicat în Nature Communications.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cum au ajuns șoarecii mumificați pe vulcanii din deșertul Atacama?

Un supervulcan a erupt pe Pluto! Ce au găsit oamenii de știință la fața locului?

Un pergament carbonizat în urma erupției vulcanului Vezuviu, citit cu Inteligența Artificială

Supervulcanul străvechi care ascunde cel mai mare zăcământ de litiu din lume