Cum au ajuns șoarecii mumificați pe vulcanii din deșertul Atacama?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Există o mică bucată de Marte chiar aici, pe Pământ. Vulcanii din deșertul uscat și arid Atacama din Argentina și Chile urcă la aproximativ 6.000 de metri deasupra nivelului mării, având vânturi puternice, condiții uscate și temperaturi înghețate. Cu toate acestea, o echipă de biologi care a descoperit un șoarece Phyllotis xanthopygus viu de 57 de grame în urmă cu trei ani, a găsit acum șoarecii mumificați în aceste condiții extreme.

Descoperirile sunt descrise într-un studiu publicat în revista Current Biology.

„Cel mai surprinzător lucru cu privire la șoarecii mumificați este că mamiferele ar putea trăi pe vârfurile vulcanilor într-un mediu atât de neospitalier, asemănător celui de pe Marte”, a spus Jay Storz, biolog evoluționist și coautor al studiului, de la Universitatea din Nebraska.

Șoarecii mumificați arată că mamiferele pot trăi în condiții extreme

„Alpiniștii bine antrenați pot tolera astfel de altitudini extreme în timpul unei încercări de o zi de a ajunge la vârf, dar faptul că șoarecii trăiesc de fapt la astfel de altitudini demonstrează că am subestimat toleranțele fiziologice ale mamiferelor mici”, a continuat biologul.

Încă din anii 1970 și 1980, arheologii au raportat că au văzut cadavre de șoareci la aceste înălțimi extreme. Presupunerea a fost că, în mod natural, au ajuns pe vârf purtați de incași. Aceste situri sunt considerate sacre pentru incași și se credea că șoarecii ar fi putut fi aduși pe versanți împreună cu lemnul de foc sau ar fi putut fi oferiți ca sacrificii.

„Nu poți să le reproșezi arheologilor faptul că gândesc în acest fel, pentru că ce altă explicație există? Nimic nu putea locui acolo sus, așa că probabil au fost aduși acolo”, a spus Storz.

Accidental, îndoielile asupra teoriei „șoarecilor autostopiști” au fost zdruncinate la începutul anului 2020. Storz și prietenul și colegul său alpinist Mario Pérez Mamani au capturat un exemplar viu de șoarece Phyllotis xanthopygus în vârful muntelui de 6.700 de metri Llullaillaco, un vulcan de la granița dintre Chile și Argentina, scrie Popular Science.

Odată cu descoperirea a mai mulți șoareci vii, cei doi au găsit acum 13 mumii de șoareci pe vârfurile a trei vulcani învecinați, Salín, Púlar și Copiapo, toți la aproape 6,4 kilometri deasupra nivelului mării.

„Aceștia sunt practic șoareci mumificați, uscați prin congelare”, a spus Storz.

O mare familie

Starea înghețată în timp a ajutat, de asemenea, la păstrarea ADN-ului lor și a informațiilor genetice esențiale. Alături de colaboratorii de la Universitatea din Montana (SUA), Storz a comparat variația genetică dintre șoarecii Phyllotis xanthopygus colectați în zonele joase, cele medii și cele înalte din deșertul Atacama. Această analiză a zonei inter-habitat poate ajuta la urmărirea istoriei evolutive a populațiilor de animale care sunt separate de bariere fizice, distanță sau altitudine.

Echipa s-a întrebat dacă șoarecii mumificați care trăiesc în vârful Munților Anzi ar putea fi o subpopulație diferită a rozătoarelor Phyllotis xanthopygus, care au o istorie de colonizare care diferă de semenii lor din zone mai joase. Potrivit lui Storz, s-a descoperit că șoarecii de pe vârfuri și cei de pe margini sau de la baza vulcanilor din deșertul din jur sunt „o mare familie fericită”.

Două perechi de mumii de Phyllotis xanthopygus găsite pe Salín erau, de asemenea, strâns înrudite, posibil frați sau părinți și urmași. Pe lângă descoperirea vizuinilor de șoareci vii, raportul egal dintre masculi și femele găsit în rândul mumiilor indică, de asemenea, că șoarecele trăiește pe aceste culmi și nu doar călătorește aici.

Locul în care au fost găsiți șoarecii mumificați poate simula cu ușurință condițiile de pe Marte

Puna de Atacama este printre cele mai neospitaliere locuri de pe Pământ, iar NASA a vizitat Atacama pentru a se antrena pentru viitoarele misiuni pe Marte. Precipitațiile anuale de mai puțin de 15,24 mm îl fac un analog bun pentru Planeta Roșie, iar aici a fost testat un rover conceput să sape în solul marțian pentru a căuta vieți microbiene.

„Chiar și la baza vulcanilor, șoarecii trăiesc într-un mediu extrem, marțian. Și apoi, pe vârfurile vulcanilor, este și mai rău. Se simte ca în spațiul cosmic”, a spus Storz.

„Este de necrezut că orice fel de animal, darămite un mamifer cu sânge cald, ar putea supraviețui și funcționa în acel mediu. Când experimentezi totul la fața locului, te impresionează și mai mult: cum, pentru numele lui Dumnezeu, trăiește ceva acolo sus?”, se întreabă biologul.

Pentru a afla mai multe, Storz și echipa sa au stabilit colonii de laborator de șoareci Phyllotis xanthopygus care au fost colectate de la diferite altitudini. Ei au aclimatizat fiecare grup la condiții care simulează Puna de Atacama, sperând să identifice adaptările fiziologice cu care rozătoarele fac față vieții în condiții extreme. Cercetătorii continuă, de asemenea, studiile pe munte ale mamiferelor mici care trăiesc pe vârfurile andine înalte din Argentina, Bolivia și Chile.

Oamenii de știință cred că este posibil ca evitarea prădătorilor cum ar fi păsările de pradă, vulpile, pumele și felinele mai mici ar putea fi ceea ce îi face pe șoareci să trăiască aici.

„Dar de ce urcă ei la aceste înălțimi extreme încă este un mister”, a spus Stoz.

Vă recomandăm să citiți și:

Iată broasca morocănoasă care nu se pricepe nici să sară, nici să înoate

Test de cultură generală. De unde vin albinele?

176 de specii de păsări își fac cuiburi din materiale create de om

Șerpii de mare au evoluat pentru a vedea culori din nou