Discursul nesfârșit despre risipa alimentară: ce ne oprește să o combatem?

Orice expert avizat este de acord că risipa și pierderea de alimente trebuie reduse dacă vrem să hrănim toți oamenii. Și totuși, ce ne oprește?

În comunitățile tradiționale, se irosește foarte puțin sau deloc hrană. Fiecare parte comestibilă a unui animal sau a unei plante este utilizată. Cercetătorii au descoperit că membrii unei comunități Maasai de păstori de vite din nordul Tanzaniei erau indignați la gândul de a irosi intenționat alimente, numindu-i pe cei care ar face acest lucru „nebuni”.

• Animalele sălbatice se adaptează la viața urbană în moduri surprinzătoare, dezvăluie oamenii de știință
• Ce se întâmplă cu păsările care dedică mai multă energie creșterii puilor?

Unii au spus chiar că este mai rău decât uciderea unei persoane, deoarece crima duce la un singur deces, în timp ce risipa de alimente ar putea duce la mai multe.

Marea întrebare: „Cum va hrăni planeta aproape 10 miliarde de oameni?

Atitudinea față de risipă este foarte diferită în țările industrializate. Programul Națiunilor Unite pentru Mediu estimează că 17% din producția globală totală de alimente este irosită și aproximativ aceeași cantitate este pierdută, ceea ce înseamnă că aproximativ o treime din alimentele produse nu sunt consumate. Media globală pentru deșeurile menajere este de 74 kg pe persoană pe an, iar această cifră este în general similară pentru țările cu venituri mici, medii și mari.

Mulți cred că reducerea risipei este esențială pentru hrănirea lumii. De exemplu, World Resources Institute își deschide raportul privind risipa și pierderea de alimente cu întrebarea „Cum va hrăni lumea aproape 10 miliarde de oameni?” și susține că reducerea la jumătate a risipei de alimente „ar reduce cu mai mult de 20% diferența dintre necesarul de alimente în 2050 și necesarul de alimente disponibil în 2010”.

În prezent, cel mai mare impact al risipei alimentare este asupra crizei climatice.  Programul ONU estimează că între 8% și 10% din emisiile globale de gaze cu efect de seră sunt asociate cu alimentele care nu sunt consumate, potrivit The Guardian.

După cum se spune: „Dacă pierderea și risipa de alimente ar fi o țară, ar fi a treia cea mai mare sursă de emisii de gaze cu efect de seră”. În țările mai sărace crește insecuritatea alimentară și contribuie la pierderea biodiversității, deoarece o mulțime de terenuri sunt destinate cultivării fără ca acestea să hrănească pe nimeni.

De ce aruncăm mâncarea din frigidere?

Odată ce alimentele ajung în case, risipa este adesea rezultatul unor probleme legate de practici de gestionare inadecvate, competențe și cunoștințe. Multe gospodării se trezesc că aruncă conținutul unei pungi sau al unei cutii găsite în fundul unui dulap după expirarea datei limită de consum.

Datele de pe ambalaje sunt foarte prudente, iar dacă produsele uscate, cum ar fi orezul sau pastele, sunt depozitate în mod corespunzător – la loc uscat și în recipiente etanșe – acestea pot rezista mult timp după data ambalajului. Dar dacă nu aveți încredere în cunoașterea semnelor de mucegai (decolorare, miros rânced, poate fi riscant să le gătiți.

Mulți oameni gătesc în mod obișnuit mai mult decât este necesar pentru o masă și sfârșesc prin a arunca mult.

O mare parte din risipa alimentară menajeră este rezultatul unei planificări greșite a meselor. Dar o mare parte poate fi atribuită unei lipse de conștientizare de bază. Prea mulți dintre noi au devenit obișnuiți cu abundența și au pierdut mentalitatea de economie a generațiilor anterioare. Nu ne gândim la risipa alimentară ca la o problemă. Odată ce ne schimbăm mentalitatea și vedem fiecare aliment aruncat ca pe un eșec, adoptăm în mod natural obiceiurile care fac risipa de alimente mai rară.

Vă recomandăm să citiți și:

Iată singurul animal care nu este afectat de microplastice!

Test de cultură generală. Cum se deosebesc pinguinii între ei?

Reziduuri de la 10 medicamente comune, detectate în coralii din Golful Aqaba

O pasăre de pradă rară a fost fotografiată pentru prima dată în Papua Noua Guinee