In asteptarea anului negru

Sa pornim de la o realitate neindoielnica: criza financiara globala este o hidra care inca nu si-a aratat toate capetele. Establishmentul economic si social a fost deja haituit si violent zdruncinat de acest monstru, insa nu putine sunt oracolele media care profetesc ca lumea, asa cum o stim noi astazi, va disparea intrucat criza actioneaza ca bulgarele de zapada rostogolit de pe munte. Pe tot parcursul lunii noiembrie, am vazut cum spaima nascuta si instalata initial peste Ocean a penetrat din ce in ce mai adanc Europa. Recesiunea a fost mai intai un spectru abstract, revelat in luna ianuarie a acestui an, cand cei mai vigilenti analisti au tras semnale de alarma, dar nu s-a gasit nimeni sa-i asculte. Acum au inceput sa apara victime: disponibilizari, somaj, foamete – crude realitati ce devin din ce in ce mai presante. in prima jumatate a lui 2009 (daca nu pe parcursul intregului an), trebuie sa fim pregatiti pentru un rau si mai rau. Ce urmari va avea aceasta criza pentru stiinte?

Nu putem raspunde la aceasta intrebare fara a radiografia pe scurt anul ce tocmai se apropie de sfarsit. Teoretic, 2008 a fost Anul planetei Pamant, Anul limbilor, al cartofului (?!), al sanatatii si al broastei (?!) – cel putin asa l-a desemnat ONU, iar UNESCO si alte organizatii mondiale au desfasurat diverse actiuni si evenimente cu aceste tematici. Practic, 2008 a fost anul marilor proiecte in stiinta. Cel mai vizibil dintre toate a fost experimentul de la CERN, care s-a instalat vreme de cateva saptamani in capul agendei mass-media si a devenit un fierbinte subiect de dezbatut in folclorul public. Insa Large Hadron Collider este un dispozitiv urias si (se pare) prost construit, care a inghitit un puhoi usturator de bani. La inceputul acestei toamne, cand, dupa numeroase tergiversari, experimentul de refacere a primelor particule din Univers a primit, in sfarsit, unda verde, toata lumea a stat cu sufletul la gura. Nu a avut insa loc nici o apocalipsa, LHC a functionat un pic dupa care s-a stricat, inainte de a produce rezultatele mult asteptate. Pana acum, proiectul a costat in jur de 7 miliarde de euro. Asta este singura ratiune care ma face sa cred ca va continua in 2009 si dupa aceea. Totusi, in primele doua semestre ale anului care vine, lucrarile la LHC vor fi, cel mai probabil, sistate.

De asemenea, in 2008, agentiile spatiale au avut o activitate mai febrila decat oricand. Nu a existat nici macar o luna in care NASA, ESA si mai nou-intratii in cursa spatiala, indienii de la ISRO sau chinezii de la CNSA, sa nu lanseze cel putin doua misiuni spatiale. Or, spatiul costa bani, multi, foarte multi. Exorbitant de multi. Asa ca NASA si-a amanat deja pentru 2010 si 2011 numeroase misiuni planificate pentru 2009. Cei de la ESA (vezi si d-news) spun ca bugetele lor nu vor fi afectate de criza. Pentru a se instala cu totul, recesiunea are de traversat un ocean. Sunt curios daca, atunci cand se va intampla asta, Agentia Spatiala Europeana isi va pastra optimismul. in 2015-2020, urma sa aiba loc al doilea pas mic pentru om, dar mare pentru omenire: pasul pe Marte. „Gratie“ crizei, primul echipaj uman va ajunge pe Planeta Rosie cel mai probabil abia in 2030. Nu in ultimul rand, pe tot parcursul anului 2008, v-am tinut la curent in revista si pe portalul nostru cu o multime de stiri de tipul „O echipa de cercetatori de la Universitatea X a descoperit ca…“. Abundenta stirilor a fost coplesitoare: s-au studiat, s-au inventat si s-au descoperit mai multe lucruri decat oricand inainte, pentru ca mediile academice au fost imbelsugate, iar guvernele si diferite alte organizatii au avut bani. Este de asteptat ca o gramada de institute si laboratoare (care de cele mai multe ori inghit, nu fac bani) sa fie inchise anul urmator, iar cercetarii sa i se impuna, pentru a exista, ceva ce nu a avut niciodata: garantia profitabilitatii. Ce sa ne aduca Mosu’, in aceste conditii? Sa le aduca inapoi cat mai repede pe cele grase si frumoase!