Ice diving

Atentie mare, pescari la copca!

Daca veti mulina din greu, vi se va parea ca ati dat peste un somn de vreo 80 de kilograme cu aspect de fiinta mitologica, demn de Cartea Recordurilor. Desi tratatele de ihtiologie nu mentioneaza existenta unui asemenea specimen, tocmai ati agatat in cirligul lansetei un scafandru de toata frumusetea.  Ice diving-ul nu este un sport recent, ba chiar dateaza din vremuri imemoriale, numai ca, pe atunci, dintre cei care il practicau putini izbuteau sa mai iasa la suprafata de sub gheturi. Fac pariu ca, incotosmanati in blanuri de bizon sau rulati in piei de bivol, barbatii din Paleolitic le aduceau „damelor“ lor infometate „bucate“ de pe fundul marilor, in schimbul extaticelor gemete nocturne linga opaitul din grota. „Toate au parut la vremea lor exagerate“… Acum insa, in timp ce unii se zbat sa reuseasca un triplu-axel cu dublu tulup iar altii se dueleaza in crose pentru un puc meschin, ice diver-ii valseaza nonsalant sub membrana de gheata. Desigur ca exista locuri indicate pentru practicarea acestui sport, dar nu s-au impus restrictii in privinta altora. Conteaza relieful suprafetelor, temperaturile si posibilitatile de acordare a primului ajutor. Nimeni nu se scufunda la „copca“ fara a fi facut in prealabil cursuri si in lipsa unui asistent scolit. Viata subacvatica la grade cu minus in fata este la fel de interesanta ca si cea de la suprafata, iar speciile marine sunt foarte prietenoase si ospitaliere.

• Povestea unui mare campion român ajuns ofiţer S.R.I. din cadrul Brigăzii Antitero. S-a trezit cu o…
• Un român pasionat de off-road a parcurs zeci de mii de kilometri, până în Siberia, suportând…

Dupa antrenamente intense de aclimatizare progresiva la temperaturi siberiene (antrenamente pe care nu le puteti efectua insa in frigider, oricat de incapator ar fi acesta), nu va mai ramane decat sa va procurati izoprenul protector si buteliile de oxigen care va vor tine plamanii in viata mai multe zeci de minute – in functie de volumul tuburilor, dar si de gabaritul propriu. In cazul in care va supraapreciati rezistenta toracica, va puteti trezi pe fundul oceanului – nu doar criogenizati, ci si pe post de material didactic pentru generatiile viitoare de scufundatori. Insa, de cele mai multe ori, instructajul este foarte precis, astfel ca trebuie sa ai creier de peste ca sa poti sfarsi pe fundul „baltii“. Adancimile maxime atinse oscileaza in jurul a 200 de metri, dublul rezistentei subacvatice a ceasului vostru. Ce inseamna asta? Simplu: ca o coloana de apa inalta de 200 de metri apasa asupra corpului vostru, si-asa garbovit sub greutatea tubului de oxigen. Din jurnalele de expeditie ale scafandrilor, am aflat ca e bine sa nu depasiti la primele lectii 10-15 metri adancime si ca trecerea la ordinul sutelor de metri se face in timp indelungat, nu de dimineata pana seara. Momentul optim pentru ice diving pare a fi cel de la rasaritul Soarelui, cand speciile se trezesc la viata si prind contur in lumina lanternelor din dotare. De cele mai multe ori, scafandrii tin contactul cu exteriorul prin franghii dirijate de secunzi. Astfel, se elimina riscul naufragiului si eventualul transport pe cheltuiala apei catre destinatii nebifate in itinerariu. Din povestirile partasilor la astfel de operatiuni, am aflat ca, in abisurile reci, multe specii hiberneaza, insa la fel de multe roiesc in jurul tau si incearca sa se dumireasca, prea putin familiarizate cu vizitele la asemenea temperaturi, cine sau ce esti. Multe dintre specimene sunt „racolate“ de biologi pentru teste, investigatii si experi­mente de adaptare la medii diferite. Savantii pornesc de la premisa ca in apele reci traiesc entitati misterioase, al caror rol precis in ecosistem trebuie fixat si descris in tratatele de specialitate. Majoritatea expeditiilor sunt insa de natura recreativa, spectacolul oferit de mediul subacvatic fiind intrutotul aparte. Desi pare sinonim scufundatului in ape calde, diving-ul „la rece“ inseamna altceva, iar senzatia provocata de el e sporita de pustietate. Albastrul cerului se amplifica prin efectul de lentila al ghetii si se propaga in adancuri sub forma de fascicule, creand o atmosfera unica. Toate momentele trebuie neaparat imortalizate prin punerea la lucru a unui gadget indispensabil: aparatul foto digital, protejat de o carcasa speciala. Asemenea lui Jacques-Yves Cousteau, exploratorii noteaza totul intr-un jurnal, dupa care, mai tarziu, isi transmit observatiile spre oamenii de stiinta, sperand ca un eventual exemplar nou-descoperit le va purta numele. Foarte multe vietati sunt capturate si descrise amanuntit in jurnale, dupa care li se da drumul inapoi in mediul din care provin. Sezonul de ice-diving este mereu deschis, multe dintre scufundari petrecandu-se in Antarctica. Nu spune nimeni ca dedesubturile altor ape sunt mai putin interesante, ci doar ca ambientul rece nu este nicaieri atat de vast ca la Polul Sud, iar peticele de gheata sunt aproape inexistente in alta parte. Lacul Balea din Muntii Fagaras este unul dintre ochiurile de apa autohtone in care puteti incerca experienta ice-di­ving-ului, dupa care, daca va tin puterile si contul din banca, puteti incerca sa accedeti la categoria profesionisti: Antarctica.

Foto: Louise Murray/www.arctickingdom.com

EXPERTS

La rece despre momente fierbinti

In ultimii 14 ani, materialele ei au „cartografiat“ toata zona dintre Oceanul Arctic si Ecuator. Este indragostita de flora si fauna si nu spune pas niciunei expeditii, mai ales ca documentarele ei sunt cumparate de posturi de televiziune si de publicatii precum The Times, The Guardian sau Geographical. Jurnalele sale au facut inconjurul lumii, ca scrieri pentru adulti, dar si pentru copii.  De la tropice la regiunile polare, Louise a inspectat ca freelancer tot ce se putea inspecta si a a recoltat tot soiul de microorganisme, pe care le-a descris in materialele sale cu aportul oamenilor de stiinta. Intr-unul dintre reportajele publicate, aflam cum s-a trezit in zori de zi cu un sarpe in pat, iar in altul relateaza cum s-a aflat la un pas de a-i fi retezata mana de elicea unei barci cu motor. Insa niciunul dintre aceste incidente nu a  descurajat-o: „Este fascinant! Niciodata nu te poti plicitisi. Iubesc natura si libertatea de a o explora. Este un mod de viata pe care oricine si l-ar dori; pe deasupra, aduce venituri peste limita decentei. Temerarilor care ma invidiaza le dau pretiosul sfat de a-si stabili singuri itinerariul, altfel vor fi conditionati de programele agentiilor si nu vor avea timp suficient pentru a intelege locurile explorate.“