Snow boarding

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Ca in multe alte sporturi, este greu de spus cine a fost inventatorul: majoritatea merg pe mana lui Sherman Poppen, care a transformat surful in snurf (adica snow surf), ca sa-i faca o surpriza hibernala fiului sau. Asta se intampla in 1965, iar prototipul era absolut rudimentar: practic, erau doua schiuri legate la varf cu o sfoara bine innodata.

Protocronistii, care acrediteaza ideea ca asemanarea dintre placa pentru zapada si cea pentru valuri este pur intamplatoare, considera ca istoria merge mult mai in urma, pana inspre 1929, cand M.J. ?Jack? Burchett a folosit pentru deplasarea in sens gravitational printre troiene o scandura peste care, ca sa-si protejeze picioarele, a aplicat piele de ren. Sarind peste decenii, in 1966, Poppen isi perfectionase semnificativ si isi brevetase dispozitivul de alunecare pe zapada, ba chiar vanduse deja cam 500.000 de bucati din inventia sa, botezata The Snurfer.

Primul sportiv care a testat-o in competitii a fost Jake Burton, un fost schior care isi rupsese, la propriu, gatul intr-o cursa si nu mai putea concura folosind schiurile clasice. Apoi, prin 1969, Dimitrije Milovich a inceput sa produca primele snowboard-uri care seamana cat de cat cu cele de astazi, preluand modelul plansei de surf, folosita in California si peste tot in lume unde oceanele produc valuri convenabile. Newsweek si Playboy au salutat inovatia, iar sportul a devenit, imediat, o mica obsesie americana. Alti constructori, insa, au pornit de la modelul placii de skateboard, in 1977 Tom Sims si Chuck Barfoot lansand faimosul model Flying Yellow Banana. Prima competitie oficiala s-a tinut in 1982, pe partia Suicide Six din Woodstock, Vermont.

Numele traseului nu era deloc intamplator, scopul unei asemenea curse de tip kamikaze fiind mai degraba supravietuirea, decat obtinerea unui timp anume. De aceea, in 1985, doar 39 din cele 600 de statiuni americane de iarna permiteau accesul snowboarder-ilor. Dupa un deceniu, situatia se schimbase radical, iar in 1998, snowboarding-ul a fost acceptat ca sport olimpic la JO de la Nagano, Japonia. Numai ca Ross Rebagliati, canadianul care a obtinut medalia de aur in proba de slalom urias, a ratat testul de urina, la care a iesit pozitiv (consumase marijuana).

Asta a aruncat o lumina proasta asupra fenomenului, dar nu a impiedicat, totusi, diminuarea cu 25% a practicantilor de schi in favoarea celor de snowboarding. In Romania, cel mai faimos amator al acestei distractii este un politician, fostul premier Theodor Stolojan.

FACTS

Ride facts

FREESTYLE. Este permisa orice rasucire a trupului in aer, inclusiv cea de 1.080º. Intre statiunile montane se desfasoara o competitie permanenta in domeniul construirii de rampe de snowboarding care sa permita efectuarea de figuri cat mai complicate.

FREERIDE. Rampa este inlocuita cu partia, marcata ca la slalom urias, dar permitand o mult mai mare libertate in alegerea traseului.

FREECARVE/RACE. Numit si snowboarding alpin, acesta pune accentul pe viteza, excluzand aproape total figurile acrobatice sau cascadoriile.

FREECARVE/RACE. Numit si snowboarding alpin, acesta pune accentul pe viteza, excluzand aproape total figurile acrobatice sau cascadoriile.