De la gestul discobolului la Kangaroo Start

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

De la anul 450 i.Hr., Myron sculpta Discobolul. Nici el si cu atat mai putin contemporanii sai nu si-au dat seama ca gestul Discobolului va marca vreme de milenii disciplina sportiva a aruncarii discului. Gestul a fost copiat de generatii intregi de aruncatori, pana in zilele noastre. In Antichitate, in perioada primelor jocuri olimpice (prima olimpiada s-a desfasurat in anul 776 i.Hr.), sportivii greci beneficiau de o pregatire de zece luni inainte de intreceri, apoi de un stagiu obligatoriu in orasul Elis, pentru a nascoci si exersa diverse gesturi sportive.

Acest stadiu pregatitor era foarte important deoarece, odata devenit campion olimpic, un sportiv obtinea statutul de semizeu, era intretinut din bunurile comunitatii si i se acorda locuinta gratuita pe viata. Tinand seama de amploarea acestor beneficii, sportivii isi puneau la incercare atat puterea imaginatiei, cat si limitele fizice: ridicau pe brate greutati de plumb, isi imobilizau picioarele intre fisurile unei roci de calcar pentru a-si intari muschii, lansau discuri de bronz din pozitii extravagante…

Cel mai adesea, acest gen de initiative atrage scepticismul sau indiferenta. Dar cand sportivii inovatori ajung sa doboare un record, gestul lor extravagant creeaza o adevarata scoala, iar fostii moderni devin clasici. Kangaroo Start Iata momentul mult asteptat al finalei la 100 de metri a Jocurilor Olimpice. In tribunele stadionului Panathinaikos din Atena, in acest 10 aprilie 1896, printre spectatori si sportivi uimirea nu cunoaste margini. Pozitia de start a atletului american Thomas Burke provoaca un adevarat soc.

Are spatele incovoiat, picioarele indoite, palmele pe sol… Ce nebunie! Thomas Burke a castigat acea cursa. Iar Kangaroo Start-ul sau este astazi pozitia obisnuita in block-starturile de la alergari. Nascut in 1875 la Boston, dupa ce si-a terminat cariera sportiva, Burke a devenit avocat si ziarist. Crawl-ul In 1912, la Jocurile de la Stockholm, inotatorul hawaiian Duke Kahanamoku a introdus stilul crawl si a castigat medalia de aur. Povestea a inceput mult mai devreme, in portul Honolulu.

Duke Kahanamoku, nascut in 1890, a crescut langa ocean, la Waikiki. Era un adevarat beach boy. A fost, de altfel, botezat in apa oceanului, conform unei traditii de familie. Acolo, in Honolulu, Kahanamo­ku a batut recordul mondial la 100 de yarzi (91 m) cu aproape cinci secunde. Pana atunci, cel mai eficace stil de inot de performanta fusese considerat cel indian (Over Arm Stroke). Crawl-ul, inot de origine polineziana, s-a dovedit supe­rior. Kahanamoku nu s-a afirmat numai in natatie, ci si in surfing, fiind consi­derat parintele surfing-ului modern. In 1924, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, crawl-ul l-a ajutat pe ameri­canul Johnny Weissmüller sa strabata 100 de metri de bazin in mai putin de un minut.

De atunci, acest stil de inot „exotic“ s-a dovedit a fi cel mai rapid. Volta gimnastului La Campionatele Mondiale de Gimnastica din 1970, un sportiv japonez, Mitsuo Tsukahara, a introdus spectaculoasa tehnica a voltei, care consta intr-o rotatie in aer cu capul in jos, pe care a folosit-o si la Jocurile Olimpice din 1972, de la München. Nascut in 1947, Tsukahara este unul dintre cei mai faimosi gimnasti japo­nezi, multiplu campion olimpic si mondial. Hobby-ul sau actual este golful si multi se intreaba daca renumitul gimnast va introduce un element precum rotirea Tsukahara in noul sau sport favorit. Volta lui Tsukahara este acum folosita de gimnastii din lumea intreaga.