”Cum să scapi dintr-o gaură neagră”: un studiu aduce noi indicii cu privire la un proces fundamental al acestor corpuri

Noi simulări conduse de cercetătorii de la Lawrence Berkeley National Laboratory şi de la University of California Berkeley au presupus combinarea teoriilor vechi de câteva decenii pentru a oferi noi indicii cu privire la mecanismele de la baza jeturilor de plasmă, mecanisme care le permit să fure energie de la câmpurile gravitaţionale puternice ale găurilor negre, propulsând-o mult în afara influenţei acestor corpuri, scrie Phys.

Aceste simulări pot fi comparate cu observaţiile de la Event Horizon Telescope, o instalaţie care are rolul de a realiza primele imagini directe cu regiunile unde se formează jeturile de plasmă.

• Cum au ajuns mai multe roci albe bizare pe planeta Marte?
• Cercetătorii din Hong Kong au descoperit de ce exercițiile fizice ajută oasele să rămână puternice

„Cum poate energia dintr-o rotaţie a unei găuri negre să fie extrasă pentru a crea jeturi?, s-a întrebat Kyle Parfrey, care a condus lucrarea asupra simulărilor. „Aceasta a fost o întrebare care s-a pus de mult timp”, a adăugat acesta. Acum, cercetător şi la Goddard Space Flight Center al NASA, Parfrey este conducătorul acestui studiu publicat pe 23 ianuarie în Physical Review Letters.

Simulările unesc, pentru prima dată, o teorie care explică modul în care curentul electric din jurul unei găuri negre răsuceşte câmpurile magnetice pentru a forma jeturi cu o altă teorie care explică felul în care particulele care trec prin punctul fără de întoarcere al unei găuri negre (orizontul de eveniment) pot apărea unui observator îndepărtat că au o energie negativă, care duc la scăderea energiei de rotaţie a găurii negre. Este ca şi cum ai mânca ceva care te face să arzi calorii şi să nu le pui. De fapt, gaura neagră pierde masă ca rezultat al hrănirii cu aceste particule cu „energie negativă”.

Realizate la un centru al NASA numit Ames Research Center din Mountain View, California, simulările încorporează noi tehnici numerice care furnizează primul model al plasmei în care coliziunile dintre particule nu joacă un rol major, aflată în prezenţa unui câmp gravitaţional puternic asociat cu o gaură neagră.

Simulările produc efectele cunoscute drept mecanismul Blandford-Znajek, care descrie câmpurile magnetice ce formează jeturile şi procesul Penrose care descrie ce se întâmplă atunci când particulele cu energie negativă sunt consumate de gaura neagră.

Procesul Penrose, „chiar dacă nu contribuie prea mult la extragerea energiei de rotaţie a găurii negre, este probabil legată în mod direct la curenţii electrici care răsucesc câmpurile magnetice ale jeturilor”, a adăugat Parfrey.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

TON 618, cea mai mare gaură neagră descoperită până acum

Cum se formează o gaură neagră?

Ce se întâmplă dacă eşti atras într-o gaură neagră?

Gaura neagră bizară din galaxia noastră, descoperită de un grup de cercetători