Cercetătorii au identificat cauza asimetriei dintre faţa luminată şi cea întunecată a Lunii

În ceea ce priveşte originea Lunii, oamenii de ştiinţă sunt de accord că aceasta s-a format după Terra şi că este produsul coliziuni a două corpuri cereşti. Un corp inţial care s-a format din acelaşi praf cosmic precum Terra şi încă un alt corp, a cărui natură a rămas necunoscută până de curând. Teoriile astronomilor luau în calcul că cel de al doilea corp ceresc ar putea fi o lună secundară a planetei, un asteroid sau chiar o altă planeta, dar care avea dimensiuni reduse în comparaţie cu Terra.

Urmele acestui impact se regăsesc pe suprafaţa satelitului natural. Astfel, cele două feţe ale Lunii, cea luminată şi cea întunecată prezintă asimetrii importante în ceea ce priveşte structura celor două. Partea întunecată prezentând o suprafaţă mai densă, precum şi un start suplimentar de material la suprafaţă, notează Science Daily. „Datele gravitaţionale obţinute de către misiunea GRAIL (Gravity Recovery and Interior Laboratory) ne-au oferit o perspectivă mai bună asupra structurii de sub suprafaţa selenară”, explică Meng Hua Zhu, autor al studiului şi cercetător al Universităţii din Macao.

• Este încălzirea pe centrală dăunătoare pentru piele? Ce spun dermatologii
• Ce se întâmplă în creierul femeilor după două sarcini?

Folosind datele colectate de către GRAIL, Zhu împreună cu echipa pe care a coordonat-o au rulat 360 de simulări computerizate prin care au încercat să afle natura şi modul de desfăşurare al impactului care a dat Lunii aspectul actual.

În urma celor 360 de simulări rulate, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că asimetria celor două părţi ale Lunii se datorează impactului de aceasta a unui obiect spaţial de aproximativ 780 de kilometrii.

Teoria impactului elimină posibilitatea existenţei unui satelit secundar al Terrei, reducând speculaţiile referitoare la originea Lunii la impactul cu un asteroid sau o plantă pitică. În ambele cazuri, acest corp, avea propia orbită în jurul Soarelui.

Ciocnirea Lunii cu un obiect spaţial reuşeşte să explice diferenţele dintre cantităţile diferite de izotopi de potasiu, fosfor sau tungsten dintre suprafaţa Terrei şi cea a satelitului.

Studiul a apărut în revista Journal of Geophysical Research.

Citeşte şi: