Un cercetător român a ajutat la descifrarea misterului celebrului asteroid Pallas, unul dintre cei mai mari din Sistemul Solar

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Echipa a descoperit că suprafaţa asteroidului este presărată cu atât de multe cratere, încât oamenii de ştiinţă l-au poreclit „minge de golf”, se arată într-un comunicat al Agenţiei Spaţiale Române (ROSA) remis Descoperă.

Echipa de cercetare a ajuns la concluzia că aceste cratere sunt o consecinţă a unei perioade din istoria asteroidului marcată de coliziuni violente şi că aceasta ar putea fi explicaţia înclinaţiei neobişnuite a orbitei sale, care a surprins oamenii de ştiinţă câteva secole la rând.

Pallas măsoară aproape a şaptea parte din diametrul Lunii

Diametrul asteroidului Pallas este aproape a şaptea parte din diametrul Lunii. Timp de secole, astronomii au observat că asteroidul orbitează în jurul Soarelui de-a lungul unei orbite extrem de înclinate, comparativ cu majoritatea obiectelor cereşti din centura de asteroizi. Această înclinaţie a rămas mult timp un mister.

Acum, o echipă europeană de cercetare, condusă de Dr. Pierre Vernazza de la Laboratoire d’Astrophyisque de Marseille din Franţa, din care face parte şi Dr. Mirel Bîrlan, a obţinut imagini ale lui Pallas folosind Telescopul VLT (Very Large Telescope) al organizaţiei European Southern Observatory (ESO) —  un ansamblu de patru telescoape, fiecare dintre ele având o oglindă cu diametru de 8 metri, situat într-o zonă muntoasă din Chile.

36 de cratere de mari dimensiuni pe Pallas

Imaginile de rezoluţie înaltă dezvăluie o suprafaţă cu multe cratere. În plus, echipa a reconstituit forma asteroidului în 3D, relevând un obiect împânzit de cratere atât la poli, cât şi în regiunile ecuatoriale. Cercetătorii au identificat 36 de cratere cu un diametru mai mare de 30 km, acoperind mai bine de 10% din suprafaţa asteroidului —  dovada că Pallas a cunoscut o perioadă turbulentă de coliziuni de-a lungul istoriei sale, de două sau chiar trei ori mai intensă decât cea a asteroizilor mai mari precum Ceres şi Vesta. Suprafaţa cu multe cratere ar putea să explice şi de ce Pallas şi-a păstrat forma iniţială, de imediat după formare, în timp ce perioada marcată de coliziuni ar putea fi explicaţia pentru orbita înclinată a asteroidului.

Imaginile asteroidului au evidenţiat, de asemenea, o pată strălucitoare pe suprafaţa asteroidului Pallas. Cea mai probabilă explicaţie pentru originea acestei descoperiri este aceea că pe suprafaţa asteroidului există un depozit important de sare, cu proprietăţi de reflexie mult diferite de alte regiuni ale suprafeţei. Cel mai probabil, aceste săruri din regiunile strălucitoare sunt datorate unui amestec de apă şi compuşi din siliciu. 

Familia de asteroizi, rezultatul unei coliziuni violente

Cercetările realizate de echipa europeană au dus şi la descoperirea familiei de asteroizi Pallas, un grup de asteroizi de mici dimensiuni. Simulări ale ciocnirilor cu Pallas sugerează că această familie ar putea fi rezultatul unei coliziuni violente cu un obiect cu diametru între 20 şi 40 de km, de acum 1,7 miliarde de ani. 

Asteroidul 3200 Phaeton, identificat drept sursa curentului de meteori Geminide, vizibil de pe Pământ în luna decembrie, face parte din familia Pallas şi ar putea să ne ofere indicii pentru înţelegerea originii corpului mamă. Din acest motiv, observarea meteorilor şi colectarea meteoriţilor care provin din fragmentele asteroidului Phaeton ne pot da indicaţii preţioase despre formarea şi evoluţia asteroidului Pallas.

Rezultatele au fost publicate în Nature Astronomy.