Cum a supraviețuit o bucată de creier din Epoca Fierului?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În general, creierul este printre primele țesuturi care se descompun atunci când o persoană moare.

În anul 2008 a fost descoperit o bucată dintr-un creier uman care datează din Epoca Fierului, aproximativ 2.600 de ani. Creierul Heslington, așa cum a fost numit, a atras imediat atenția comunității științifice și asta deoarece acesta se dovedește a fi una dintre cele mai vechi bucăți de țesut cerebral uman.

• Oamenii de știință au inversat anxietatea prin repararea unui mic circuit cerebral
• O planetă demult pierdută? Un meteorit rar sugerează existența unei lumi dispărute din Sistemul Solar

În mod obișnuit, atunci când o persoană moare țesutul cerebral începe să se descompună, cercetătorii explică faptul că anumite proteine accelează acest proces. Din această cauză, fragmentul de creier despre care analizele au arătat că aparține unei persoane care a murit în intervalul 673-482 înaintea erei noastre naște o serie de întrebări legate de condițiile care au permis un astfel de fenomen, notează Science Alert.

https://www.youtube.com/watch?v=yE7-ao0hdew

Biologia umană

Arheologii care au realizat această descoperire explică faptul că au reușit să identifice doar craniul respectivului bărbat, după cum au arătat analizele. În afară de creier, orice alt țesut, inclusiv firele de păr par a fi fost descompuse de către factorii de mediu.

Creierul recuperat este descris de către cercetătorii care l-au studiat ca fiind ferm, cu o textură asemănătoare brânzei tofu și cu un volum care atinge 80% din cel al unui creier de adult.

Pentru a înțelege ce se află în spatele acestei nesperate stări de conservare, oamenii de știință au decis să studieze proteinele din componența sa. Cercetătorii explică faptul că creierele noastre au nevoie de sistem complex de asigurare a nutrienților și de îndepărtare a toxinelor pentru a putea funcționa.

Această sarcină este asigurată de către filamentele intermediare, acestea menținând conexiunile dintre neuroni și corpurile acestora. În condițiile ideale, aceste filamente pot să își păstreze integritatea chiar și după mult timp de la moartea celulelor cerebrale.

În cazul creierului Heslington, analizele la microscop au arătat că filamentele intermediare seamănă cu axonii din care este format un creier viu, cu precizarea că sunt mai scurte și mai înguste.

Factorii de mediu

Pentru a înțelege modul în care mediul în care a fost păstrat craniul a influențat starea de conservare a creierului din interior, oamenii de știință au măsurat și modul în care proteinele dintr-un creier modern conduc la descompunerea acestuia.

Comparația acestora a dus la speculația că au existat o serie de substanțe care au stabilizat proteinele din țesutul cerebral. „Combinate, datele sugerează că proteazele creierului antic ar fi putut fi inhibate de un compus necunoscut care s-a difuzat de la exteriorul creierului în structurile mai profunde”, explică cercetătorii într-un studiu.

Studiul Protein aggregate formation permits millennium-old brain preservation a fost publicat în Interface.

Citește și:

S-a descoperit cel mai vechi creier uman

O descoperire arheologică ar putea să ajute la o mai bună înţelegere a Alzheimerului

Mormântul unei femei celtice din Epoca de Fier, descoperit în Zürich

Descoperire macabră realizată în Anglia ce datează de trei milenii