Petele solare au redus luminozitatea stelei Betelgeuse

Credit foto: NASA

Cercetătorii sunt de părere că petele au acoperit jumătate din suprafața stelei.

Alpha Orionis sau Betelgeuse este o stea semi-variabilă, aflată în constelația Orion, la 640 de ani-lumină și este una dintre cele mai cunoscute stele de pe cerul nopții. Aceasta este cea de a doua stea ca luminozitate din constelația sa, iar în ultimele luni activitatea acesteia a atras atenția oamenilor de știință.

Această stea se află, conform cercetătorilor, în ultimele sale etape de viață și urmează să sfârșească într-o supernovă gigantă. În toamna anului trecut luminozitatea stelei a scăzut în mod dramatic, iar asta i-a determinat e cercetători să concluzioneze că sfârșitul stelei este aproape. Unii astronomi au teoretizat faptul că această scădere a intensității fasciculelor luminoase care ajunge pe Pământ se datorează unui nor de praf cosmic, notează Space.

Petele solare

Un studiu recent, în care au fost folosite observațiile realizate de către telescopul James Clerk Maxwell din Hawai de-a lungul a ultimilor 13 ani a ajuns la concluzia că scăderea luminozității își avea sursa în modul în care steaua funcționează.

„Ceea ce ne-a surprins a fost faptul că Betelgeuse s-a întunecat cu 20% chiar și în lumina submilimetrică”, explică Thavisha Dharmawardena, autoare a studiului și post-doctorandă a Institutului Max Planck pentru Astronomie din Germania.

„Acest comportament nu este deloc compatibil cu prezența prafului […] A fost foarte interesant să ne dăm seama că steaua însăși a suferit această schimbare masivă”, adaugă cercetătoarea.

Datele sugerează fatul că scăderea luminozității a fost asociată și cu o scădere a temperaturii la suprafața stelei de 200 de grade Celsius. Totuși, cel mai probabil, această scădere a temperaturii nu a fost uniformă.

„Împreună cu rezultatul nostru, aceasta este o indicație clară a existenței unor pete solare care acoperă între 50% și 70% din suprafața vizibilă, fiecare având o temperatură mai mică decât restul suprafeței”, explică Dharmawardena.

În ciuda acestor evoluții cercetătorii nu pot oferi o predicție legată de momentul în care Betelgeuse va deveni o supernovă. „În timp ce nu putem prezice când steaua va exploda, urmărirea luminozității sale ne va permite nu numai să înțelegem mai bine evoluția unei clase interesante de stele, dar ajută și la scrierea unei pagini din propria noastră poveste cosmică”, concluzionează cercetătorii.

Studiul Betelgeuse Fainter in the Submillimeter Too: An Analysis of JCMT and APEX Monitoring during the Recent Optical Minimum a fost publicat în The Astrophysical Journal Letters.