Astrofizicienii au ajuns la concluzia că găurile negre supermasive ar putea avea „prieteni”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Se pare că găurile negre supermasive din centrul galaxiilor precum Calea Lactee au „prieteni”.

Așa cum au anunțat recent cercetătorii de la Universitatea din California Los Angeles (UCLA), există noi dovezi care sugerează că Sgr A*, gaura neagră supermasivă din centrul galaxiei noastre, ar putea avea „un prieten”, sau gaură neagră învecinată care o orbitează.

Nimeni nu este tocmai sigur, a spus astrofizicianul Smadar Naoz de la UCLA, de ce galaxiile se rotesc în jurul găurilor negre supermasive precum Sgr A*. Teoria lui Naoz și echipei sale este că galaxiile fac asta pentru că orbitează nu una, ci două găuri negre care ar putea fi în formațiuni similare cu sistemele stelare binare.

Sub nicio formă, galaxia noastră nu găzduiește o pereche de găuri negre supermasive

Conceptul predominant din spatele formațiunii galactice este că, în urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani în existența Universului, atunci când primele stele au început să moară, sfârșitul acestora a creat, de asemenea, primele găuri negre, ale căror forțe gravitaționale au fost atât de dense încât au devenit centrul galaxiilor „moderne”.

Galaxiile au evoluat, a scris Naoz, prin coliziunea și fuzionarea cu alte galaxii, iar acele coliziuni au rezultat în găuri negre supermasive care sunt exponential mai dense decât Soarele nostru, potrivit Futurism.

Însă, ce-ar fi dacă, în loc de crearea unei singuri găuri negre în jurul căreia s-au format galaxii, aceste fuziuni intergalactice ar fi rezultat în două găuri negre, una supermasivă și una mai mică?

Naoz a mai scris că, sub nicio formă, galaxia noastră nu găzduiește o pereche de găuri negre supermasive pentru că, deși studiază o stea numită SO-2 care orbitează gaura neagră din centrul Căii Lactee o dată la 16 ani, oamenii de știință care studiază găurile negre supermasive de la confirmarea existenței acestora în urmă cu 20 de ani le-ar fi găsit până acum.

„Asta nu înseamnă că un partener mai mic al găurii negre nu s-ar putea ascunde acolo”

„Însă, asta nu înseamnă că un partener mai mic al găurii negre nu s-ar putea ascunde acolo”, a scris Naoz, adăugând că este posibil ca prietenul mai mic al lui Sgr A* „să nu altereze orbita lui SO-2 într-un mod ușor de măsurat”.

Deși totul este deocamdată la nivel teoretic, aceste noi detalii despre formarea galactică și relațiile simbiotice cu aceste corpuri cerești gigantice ar putea schimba regulile jocului atunci când vorbim despre studierea găurilor negre, atât supermasive cât și altfel.

Și, chiar dacă nu se vor confirma teoriile cercetătorilor, este bine de știut că până și găurile negre au „prieteni” în acest Univers vast și întunecat.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Astronomii au descoperit cea mai apropiată pereche de găuri negre supermasive găsită vreodată

O echipă de cercetători spune că Luna ar fi fost lovită de găuri negre în miniatură

Fuzionarea a trei găuri negre supermasive, surprinsă în premieră de cercetători din India

Ce se întâmplă în spatele unei găuri negre. Descoperire epocală a unei echipe internaționale de astronomi