Cercetătorii au descoperit cauza genetică a unei afecțiuni mortale la câini

Cercetătorii de la Universitatea Clemson au descoperit o variație genetică asociată cu o afecțiune esofagiană adesea mortală, frecvent întâlnită la câinii ciobănești germani.

Ciobăneștii germani sunt predispuși la megaesofag, o tulburare ereditară în care un cățeluș dezvoltă un esofag mărit care nu reușește să mute mâncarea în stomac. Cățeii cu această afecțiune regurgitează hrana și nu reușesc să se dezvolte, ceea ce duce adesea la eutanasiere.

• Ce este glanda pineală, numită de unii „al treilea ochi” al corpului uman
• Expunerea la Soare stimulează sistemul imunitar, sugerează un studiu

În timp ce ciobăneștii germani au cea mai mare incidență a bolii, și alte rase sunt susceptibile. Cercetătorii nu știu încă dacă aceeași variație genetică este implicată în dezvoltarea bolii la alte rase.

Cercetătoarea Leigh Anne Clark, profesor asociat în cadrul Departamentului de Genetică și Biochimie, și colaboratorii săi au dezvoltat un test genetic pentru această afecțiune, pe care stăpânii îl pot folosi pentru a reduce riscul ca puii să dezvolte boala.

Puii masculi, mai afectați de această tulburare decât femelele

Afecțiunea este adesea descoperită atunci când cățeii trec de la laptele mamei, la alimente solide, la aproximativ patru săptămâni de viață.

„Atunci când cățeii înghit mâncare, aceasta doar stă în esofag și nu declanșează acele contracții secvențiale care au loc în mod normal pentru a ajuta la împingerea mâncării în stomac”, a declarat Sarah Bell, primul autor al studiului, publicat în revista PLOS Genetics. „Deoarece esofagul câinelui este orizontal în loc să fie vertical, ca al nostru, gravitația nu ajută la transportul alimentelor în stomac”.

Pentru a primi mâncare și apă în stomac, cățeii cu megaesofag trebuie să mănânce și să bea în timp ce stau în poziție verticală într-un scaun înalt pentru câini și să rămână acolo timp de până la 30 de minute după aceea.

În cadrul studiului, cercetătorii au efectuat o scanare la nivelul întregului genom pentru a identifica genele asociate cu această tulburare.

Cum putem afla dacă un câine va dezvolta afecțiunea?

Scanarea a relevat o asociere pe cromozomul 12 canin și o variantă în cadrul receptorului 2 al hormonului de concentrare a melaninei (MCHR2), care afectează apetitul, greutatea și modul în care alimentele se deplasează prin tractul gastrointestinal. Echipa crede că un dezechilibru al hormonilor de concentrare a melaninei joacă un rol în afecțiune, notează Phys.org.

De asemenea, studiul a relevat faptul că este de două ori mai probabil ca puii masculi să fie afectați de această tulburare decât femelele. Cercetătorii suspectează că nivelurile mai ridicate de estrogen permit trecerea alimentelor în stomac mai eficient, protejând astfel împotriva dezvoltării bolii.

La câinii cu boala megaesofagului, un medicament numit sildenafil a dat rezultate bune. Sildenafilul este denumirea generică a ingredientului activ din Viagra. Varianta MCHR2, împreună cu sexul câinelui, poate prezice dacă un câine va dezvolta un megaesofag cu o precizie de 75%.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Un studiu recent sugerează că și câinii suferă atunci când pierd un prieten patruped

Efectele neștiute pe care excrementele câinilor le pot avea asupra rezervațiilor naturale

Mutația genetică responsabilă pentru rasele de „câini de jucărie” există de mii de ani

Creierul câinilor poate face diferența între două limbi