O „minge de plasmă solară” se îndreaptă spre Pământ. Ce s-ar putea întâmpla?

Rămășițele unei pete solare au explodat în data de 11 aprilie, astfel declanșând o ejecție masivă de material solar care se îndreaptă acum spre Pământ.

Explozia a fost produsul unei pete solare moarte numite AR2987. Explozia petei solare a eliberat o cantitate considerabilă de energie sub formă de radiație, fapt care a dus la o ejecție de masă coronală (CME), adică „mingi explozive de material solar”.

• Test de cultură generală. De ce căscatul este contagios?
• NASA amână lansarea Artemis 2 și eliberează astronauții din carantină. Ce se întâmplă la agenția spațială?

Ambele fenomene pot duce la apariția unor lumini nordice mai intense în atmosfera superioară a Terrei. Cel mai probabil, materialul din ejecția de masă coronală va lovi Pământul în data de 14 aprilie.

Petele solare sunt regiuni întunecate de pe suprafața Soarelui. Aceste sunt cauzate de fluxul magnetic intens al interiorului stelei noastre. Totodată, petele solare sunt temporare și pot dura între câteva ore și până la câteva luni.

O erupție solară de clasă C în data de 11 aprilie

Ideea unei pete solare „moarte” este mai mult poetică decât științifică, a explicat Philip Judge, fizician la Observatorul de Mare Altitudine din cadrul Centrului Național pentru Cercetare Atmosferică (NCAR), SUA. Însă, convecția Soarelui dezintegrează aceste pete.

„Ocazional, petele solare pot reporni, iar câteva zile sau săptămâni mai târziu poate apărea mai mult magnetism în aceeași regiune”, a precizat Judge, potrivit Live Science.

Oricare ar fi viitorul AR2987, cert este că pata solară a produs o erupție solară de clasă C în data de 11 aprilie, în jurul orei 08:21 (ora României). Astfel de erupții au loc atunci când plasma și câmpurile magnetice deasupra petei solare cedează din cauza stresului. Acestea accelerează spre exterior pentru că s-ar întâlni cu materialul dens dacă s-ar îndrepta spre interiorul Soarelui.

O ejecție de masă coronală „canibală” a accelerat spre Pământ la sfârșitul lui martie

Erupțiile de clasă C sunt destul de comune și rareori produc impacturi în mod direct pe Pământ. Uneori, așa cum s-a întâmplat cu erupția din 11 aprilie, erupțiile solare pot declanșa ejecții de masă coronală, adică erupții uriașe de plasmă și câmpuri magnetice de pe Soare. Acestea se pot deplasa prin spațiu cu viteze de milioane de kilometri pe oră.

Atunci când ejecțiile de masă coronală lovesc câmpul magnetic care înconjoară planeta noastră, particulele din ejecție pot ajunge până la liniile câmpului magnetic care sunt emanate de la Polul Nord și Polul Sud și pot interacționa cu gazele din atmosferă, astfel eliberând energie sub formă de fotoni și creând „cortine spectaculoase” cunoscute drept aurore, adică luminile nordice și sudice.

În vremurile mai liniștite de pe suprafața Soarelui, un flux de particule cunoscut drept vântul solar este suficient pentru a declanșa aurorele în regiunile polare. În cazul unei ejecții de masă coronală semnificativă, perturbarea mai mare asupra câmpului magnetic al Terrei înseamnă că aurora poate cuprinde o suprafață mai mare. O așa-numită ejecție de masă coronală „canibală” a accelerat spre Pământ la sfârșitul lui martie, astfel declanșând aurore în Canada, nordul SUA și Noua Zeelandă.

O furtună geomagnetică minoră în data de 14 aprilie

Ejecția de masă coronală din 11 aprilie ar putea produce o furtună geomagnetică minoră în data de 14 aprilie, ceea ce înseamnă că pot avea loc impacturi minore asupra operațiunilor sateliților și fluctuații slabe în rețeaua electrică. De asemenea, aurorele ar putea fi vizibile la latitudini mai mici decât în mod normal.

Toată această activitate este destul de obișnuită pentru Soare. Steaua noastră trece printr-o perioadă de activitate intensă, fiind momentan în Ciclul Solar 25, al 25-lea ciclu solar de la începerea observațiilor în 1755. Numărul de pete solare din acest ciclu este în creștere și este așteptat să atingă un apogeu în 2025, ceea ce înseamnă mai multe oportunități pentru furtuni solare și aurore.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O stea ar putea explica de ce Soarele nu a avut pete solare timp de 70 de ani

De ce plasma solară care loveşte ionosfera nu se răceşte mai repede? Cercetătorii au un posibil răspuns

Astronomii au observat o gaură neagră care a ”aruncat” un jet de plasmă în spaţiu

Tuburi gigantice de plasmă au fost descoperite în magnetosfera Pământului