E adevărat că „ce nu te omoară te face mai puternic”?

Probabil că ați auzit expresia „ceea ce nu te omoară te face mai puternic”, fie de la Kelly Clarkson, fie de la Nietzsche. Expresia, folosită acum în viața de zi cu zi, înseamnă practic că devii mai puternic înfruntând adversitatea.

„A devenit aproape un simbol cultural. Faptul că credem că atunci când ni se întâmplă lucruri rele, le vom folosi ca pe o oportunitate de a deveni mai buni este o atitudine aproape implicită față de traumă”, a spus Eranda Jayawickreme, un psiholog care a cercetat „creșterea post-traumatică”, pentru Hidden Brain.

• Un material controversat a început să fie folosit în chirurgia plastică
• Adevărul simplu și trist: De ce cred oamenii în teoriile conspirației?

Dar este adevărat că „ceea ce nu te omoară te face mai puternic”? Răspunsul este complicat și, chiar dacă există ceva adevăr în spate, tot s-ar putea să nu fie util ca concept, potrivit lui Jayawickreme.

Te face mai puternic ceea ce nu te omoară?

Unele cercetări au sugerat că creșterea (și căpătarea de mai multă satisfacție cu relațiile), precum și o îmbunătățire a stimei de sine, pot apărea după evenimente traumatice.

„S-a găsit o tendință pozitivă pentru stima de sine, relațiile pozitive și stăpânire în studiile prospective după evenimente atât pozitive, cât și negative”, au scris autorii unei lucrări publicate în American Psychological Association.

„Nu am găsit nicio dovadă generală pentru convingerea larg răspândită că evenimentele negative ale vieții au un efect mai puternic decât cele pozitive. Nu a fost găsită o creștere reală a sensului și spiritualității. În majoritatea studiilor cu grupuri de control, rezultatele nu au diferit semnificativ între grupul de control și cel cu evenimente, indicând faptul că modificările variabilelor rezultate nu pot fi atribuite pur și simplu apariției evenimentelor de viață investigate”, au scris cercetătorii.

Cum poate știința să răspundă la o astfel de întrebare?

Una dintre problemele cercetării în acest domeniu este că nu poți (cu excepția cazului în care te întorci la începutul anilor 1900) să le induci traume subiecților tăi. Asta înseamnă că te bazezi pe amintirile subiecților despre viețile lor dinainte de traumă pentru a obține datele, cerându-le să evalueze cum sunt acum față de cum erau înainte, scrie IFL Science.

Un grup de cercetători a reușit să ocolească acest lucru, în esență, menținând studiul suficient de mult pentru a avea loc o traumă. Într-un studiu publicat în Psychological Science, cercetătorii i-au cerut unui număr de 1.200 de studenți (aleși pentru că erau „la vârsta de vârf pentru expunerea la traume”) să completeze o serie de chestionare menite să măsoare satisfacția în zonele vieții considerate a fi afectate de evenimente traumatice.

Oamenii de știință au așteptat apoi două luni, înainte de a le oferi studenților aceleași chestionare, precum și un chestionar despre evenimentele de viață care s-au întâmplat între timp și un chestionar tipic de creștere post-traumatică care îi întreba pe participanți despre schimbările aduse lor înșiși în urma experiențelor traumatice.

Acest ultim chestionar a inclus afirmații de evaluare precum „Am un sentiment mai mare de încredere în sine” și „Am un sentiment mai mare de apropiere față de ceilalți”.

Ceea ce nu te ucide te face mai puternic, dar mai rar decât credeai

În lunile dintre etapele studiului, 122 dintre studenți au experimentat un eveniment extrem de traumatizant (un exemplu dat de cercetători este „un prieten apropiat ucis de un șofer beat”) și au evaluat acele evenimente ca fiind cauzatoare de suferință extremă.

„Ar fi nepotrivit să concluzionăm din descoperirile noastre că oamenii nu se pot schimba în moduri pozitive în urma unor experiențe de viață amenințătoare. Într-adevăr, o proporție relativ mică dintre participanții noștri au avut parte de o schimbare reală, deși nu avem de unde să știm dacă această schimbare poate fi atribuită experienței lor traumatice”, a scris echipa.

Cu toate acestea, analizând măsurile de satisfacție cu viața colectate în ambele etape ale studiului, corelația dintre creșterea percepută de către participanți și îmbunătățirea acestor măsuri psihologice a fost destul de mică.

„Toate acestea sugerează că rapoartele retrospective ale creșterii măsoară ceva diferit față de schimbarea reală înainte și după traumă”, au adăugat ei.

Un concept potențial dăunător

Pe lângă faptul că nu este clar, este posibil ca conceptul „ceea ce nu te ucide te face mai puternic” ar putea fi dăunător pentru persoanele care au suferit recent traume.

„Gândește-te la ceea ce comunică: suferința este bună pe termen lung, iar oamenii care au suferit traume sunt mai puternici decât cei care nu au suferit”, au scris Jayawickreme și psihologul Frank J. Infurna într-un articol pe această temă din The Conversation.

Cei care încă se luptă la luni sau ani după un eveniment traumatic s-ar putea simți „slăbiți” dacă nu au experimentat aceeași „creștere”, adaugă ei.

Depășirea traumei este mai importantă decât creșterea

„Oamenii pot crește într-adevăr datorită adversității. Ei pot deveni mai puternici, pot îmbunătăți calitatea relațiilor lor și își pot crește stima de sine. Dar probabil că nu se întâmplă atât de des pe cât cred majoritatea oamenilor și unii cercetători”, au scris cei doi.

„Creșterea nu ar trebui să fie considerată un obiectiv pentru toată lumea. Pentru mulți oameni, revenirea la cum erau înainte de traumă poate fi un obiectiv suficient de ambițios”, au concluzionat Jayawickreme și Infurna.

Vă recomandăm să citiți și:

Mici „fabrici de medicamente” implantate în creier pot eradica tumori în doar câteva zile

Oamenii de știință spun că există două tipuri de obezitate, iar unul este mai nociv

Ce știm despre noua subvariantă de COVID-19? Se răspândește rapid în mai multe țări

Președinții americani mai narcisiști au dus războaie mai lungi, conform unui studiu