De ce americanii măsoară dimensiunile în „picioare” și alte părți ale corpului?

Dacă sunteți confuzi cu privire la motivul pentru care americanii măsoară dimensiunile asteroizilor în girafe, dihori și alte unități simpatice, aflați că nu există o explicație. Însă există o explicație pentru unitățile de măsură convenționale, cum ar fi „picioarele”.

Noi cercetări dezvăluie că părți ale corpului, cum ar fi picioarele, anvergura mâinilor și lungimea brațelor, sunt de fapt criterii mai utile decât majoritatea unităților de măsură standardizate, ceea ce poate explica de ce au fost folosite de atât de multe culturi de-a lungul istoriei.

• Galileo Galilei, omul care a schimbat cursul istoriei. „Și totuși, se mișcă!”
• Sonda europeană Mars Express a observat „păianjeni” pe planeta Marte

Potrivit autorilor unui nou studiu, egiptenii antici au început să-și folosească membrele ca unitate de măsură încă din anii 2700 î.Hr., atunci când cotul (egal cu distanța de la cot la vârful degetului) a ajuns să fie larg răspândit. Pentru a investiga utilizarea corpului ca unitate de măsură în alte tradiții, cercetătorii au studiat date etnografice referitoare la 186 de culturi trecute și prezente din întreaga lume.

La fiecare dintre aceste civilizații, autorii au găsit dovezi ale unor părți ale corpului folosite ca unități de măsură. De exemplu, pe lângă multe culturi moderne, cercetătorii raportează că „sistemele tradiționale de măsurare chinezești, romane, grecești, aztece și maya au folosit pentru măsurare și standarde derivate de la organism”.

De ce americanii măsoară dimensiunile în „picioare”?

În cadrul studiului celor 186 de societăți, cercetătorii au identificat 85 care măsurau dimensiunile în anvergura brațelor (stânjen), precum și 81 care foloseau anvergura mâinilor (șchioapa) și 76 care foloseau coți. Observând omniprezența acestor unități corporale, autorii spun că picioarele, mâinile și brațele pot fi de fapt superioare față de alte unități de măsură standardizate în mai multe moduri, notează IFL Science.

Defalcând aceste beneficii, cercetătorii identifică „patru mecanisme cognitiv-culturale care ajută la explicarea motivului pentru care au fost folosite unitățile de măsură bazate pe corp și de ce încă erau adesea preferate în detrimentul unităților standardizate până în trecutul recent”. Primul astfel de mecanism este numit de către cercetători „design ergonomic” și este exemplificat de culturile arctice care folosesc caiacul, care își construiau ambarcațiunile proporțional cu lungimea brațului utilizatorului, asigurând astfel o potrivire perfectă.

Al doilea mecanism, „eficiența motorie”, se referă la ușurința utilizării părților corpului pentru a efectua măsurători în timpul îndeplinirii unei sarcini. Acest lucru este evidențiat de metoda samoană de măsurare a împletiturii cu trei straturi în unități de lungimi de braț numite ngafas. În loc să-și oprească activitatea pentru a măsura cordonul, împletitorul poate verifica în permanență lungimea doar lăsându-l să atârne de braț în timp ce lucrează.

În continuare, autorii subliniază că părțile corpului sunt unități de măsură convenabile, deoarece sunt întotdeauna disponibile, în timp ce un baston de măsurare calibrat după o unitate standard nu este. În cele din urmă, ei menționează că utilizarea corpului pentru a calcula dimensiunea permite integrarea cunoștințelor locale în moduri în care unitățile mai abstracte nu o fac.

De exemplu, ei descriu modul în care poncho-urile Mapuche sunt croite cu precizie prin măsurarea distanței „de la gât până la jumătatea distanței dintre talie și genunchi și de la gât la degetul mare cu brațul întins”.

La ce sunt bune unitățile de măsură standardizate?

În schimb, cercetătorii spun că unitățile de măsură standardizate sunt mai potrivite pentru „activități legate de stat, cum ar fi comerțul intercultural, reglementarea și impozitarea”.

„Acest lucru ar explica, de asemenea, de ce unitățile standardizate apar în primul rând prin influența imperiilor și a statelor mari”, scriu oamenii de știință. La nivel practic, totuși, autorii insistă că „unitățile bazate pe corp au avut și pot avea în continuare avantaje față de sistemele standardizate”.

„Acest lucru ajută la explicarea persistenței măsurătorilor bazate pe corp timp de secole după ce au apărut primele sisteme de măsurare standardizate”, concluzionează ei. De aceea, americanii măsoară dimensiunile în „picioare” până în prezent.

Studiul este publicat în Science.

Vă recomandăm să citiți și:

Unul dintre cele mai faimoase experimente științifice ar fi fost ilustrat greșit

„Evenimentul Tunguska”, cel mai mare impact de asteroid din istoria cunoscută. De ce nu a fost găsit nimic la fața locului?

Test de cultură generală. Poate fi vântul mai rapid decât viteza sunetului?

Șoc în lumea științei! Sute de mii de studii deja publicate ar putea fi false