Postul de vorbire – ce se întâmplă dacă nu vorbim într-o zi?
Cât de mult din identitatea noastră de sine este menținută prin vorbire? Și cum depind relațiile noastre de comunicarea verbală? Un mod puternic de a răspunde la aceste întrebări este să nu mai vorbim pentru o vreme și să observăm ce se întâmplă.
În timp ce tăcem, continuăm să ne exprimăm prin gesturi. Unele dintre aceste gesturi sunt considerate specifice din punct de vedere cultural, cum ar fi ridicarea degetului mare în sus și atingerea mâinii la inimă, iar altele sunt considerate universale, cum ar fi salutul, zâmbetul, semnul, ridicarea din umeri și arătarea cu degetul.
Cel mai frecvent gest, de departe, este arătatul cu degetul, potrivit Psychology Today.
Posibile observații după o zi de tăcere
Totuși, ce aflăm despre ceilalți și despre noi atunci când nu vorbim?
- Devenim foarte conștienți de cât de mult vorbim cu noi înșine. În timpul unei zile de tăcere, ne este greu să nu ne comentăm propriul comportament, să nu ne oferim autoghidare, să nu exclamăm, să nu înjurăm și să nu cântăm în mașină. De asemenea, devenim conștienți de cât de mult vorbim în general.
- Ne transformăm în ascultători mai buni, în parte pentru că nu trebuie să ne gândim la ce să spunem în continuare.
- Experiența de a nu vorbi se schimbă pe parcursul unei zile, începând cu curiozitatea și distracția și transformându-se apoi în plictiseală. După aproximativ două ore, devine frustrantă tăcerea, mai ales pe măsură ce prietenii se obișnuiesc cu acest lucru.
- Atunci când gesticulăm, comunicarea noastră devine mai judicioasă și mai directă.
- Faptul că nu putem vorbi cu animalele noastre de companie reprezintă o problemă.
- Umorul ne „părăsește” pentru că necesită sincronizarea, nuanța și precizia limbajului vorbit.
- Unii dintre noi zâmbesc mai frecvent sau fac gesturi mai dramatice, în parte pentru a menține interesul celorlalți și în parte pentru ca oamenii să nu se supere pe noi.
- Pentru unii dintre noi, să fim cu oamenii și să nu vorbim pur și simplu nu este posibil.
Atunci când ne „angajăm” într-o zi de tăcere, învățăm modalitățile specifice prin care vorbirea ne modelează interacțiunile cu ceilalți și cu noi înșine. În acest proces, observăm și frustrările zilnice ale persoanelor care nu vorbesc, cum ar fi copiii de un an sau persoanele care și-au pierdut capacitatea de a vorbi.
Ne dăm seama că vorbirea face mai mult decât să comunice precis. Ea definește modul în care suntem cu ceilalți oameni și ne sprijină și ne ghidează propriile acțiuni.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Descoperire majoră: Ce efecte are postul intermitent asupra creierului uman?
Postul extrem: ce pățește corpul dacă mănânci doar o dată pe zi?
Postul intermitent îmbunătățește sănătatea și calitatea vieții, sugerează un studiu