Johannes Hevelius, fondatorul topografiei selenare. Astronomul care a creat primul atlas al Lunii

Johannes Hevelius, autorul uneia dintre importantele cărți din istoria astronomiei, „Selenographia”, a fost cunoscut în special pentru observațiile sale asupra Lunii și pentru catalogul său cuprinzător dedicat stelelor.

„Selenographia, sive Lunae Descriptio” („Selenographia, sau o descriere a Lunii”), scrisă de Johannes Hevelius în 1647, se concentrează în principal asupra Lunii și conține hărți detaliate, ilustrații și descrieri ale suprafeței lunare. Hevelius a făcut observații meticuloase asupra Lunii folosind propriile telescoape, observații pe care le-a înregistrat apoi sub formă de hărți și diagrame. La momentul publicării, „Selenographia” a fost considerată revoluționară. A fost prima carte dedicată exclusiv cartografierii și descrierii Lunii și, pe lângă aceste hărți, mai include și descrieri ale diferitelor fenomene selenare, cum ar fi eclipsele și librația (din latină libro -are, „a se pune în echilibru”, „a se balansa”, librația este o oscilație lentă, reală sau aparentă a unui satelit, așa cum este văzut de pe corpul ceresc în jurul căruia orbitează).

• A fost creată Inteligența Artificială care poate detecta materia întunecată
• Japonia vrea să construiască primul supercomputer de „clasă zeta” din lume

„Selenographia”, scrie smithsonianmag.com, „conține aproximativ 40 de planșe gravate care prezintă luna în diferite faze. Topografia schițată relevă faptul că, pe măsură ce o mai mare parte a lunii este iluminată în ciclul său, elementele vizibile într-o noapte nu se află în aceeași locație în noaptea următoare. Hevelius a inclus, de asemenea, observații ale lui Saturn, Marte, Jupiter și a ceea ce el credea că sunt stelele fixe, pe lângă descrieri și gravuri ale instrumentelor astronomice. Potrivit istoricilor Albert Van Helden și Mary G. Winkler, cartea reprezintă stadiul actual al astronomiei cu telescoape la acea vreme”.

Johannes Hevelius, primul topograf precis al Lunii, a alcătuit un catalog de 1564 de stele, a descoperit patru comete și a definit noi limite ale mai multor constelații.

O transcriere descoperită la începutul secolului al XX-lea, care îi aparținuse țarului Feodor al III-lea Alexeevici (1661-1682), a constituit subiectul unor ani de studiu al mai multor lingviști, astronomi și muzeologi din diferite țări. Documentul se află, în momentul de față, în Departamentul de manuscrise al Bibliotecii Wroblewski a Academiei Lituaniene de Științe.

Johannes Hevelius s-a născut la 28 ianuarie 1611 la Danzig, pe coasta Mării Baltice, în ceea ce pe atunci era Regatul Poloniei. Astăzi, orașul portuar de basm este cunoscut sub numele de Gdańsk, în centrul său, chiar lângă Biserica Sfânta Ecaterina, veghind statuia lui Hevelius ce privește cerul și ține în mână instrumente astronomice vechi.

De profesie berar și oficial al orașului Gdańsk, Hevelius a fost, de fapt, un astronom pasionat. A construit un observator astronomic pe acoperișul casei sale și a proiectat și dezvoltat propriile sale instrumente astronomice. În ciuda dorinței tatălui său de a continua afacerea cu bere a familiei, la vârsta de 19 ani, Hevelius a plecat să studieze dreptul la Universitatea din Leiden, revenind în oraș în anul 1634, an în care a devenit comerciant și, în cele din urmă, a intrat în serviciul public pe post de consilier municipal și apoi primar. Cel care a reaprins în Hevelius „dorința cerească” a fost Peter Krüger, unul dintre foștii profesori care intuise exact talentul și aplecarea elevului său către astronomie, astfel că pe patul de moarte l-a încurajat pe Hevelius să își dedice viața astronomiei.

În 1641, folosindu-se de banii pe care-i strânsese în urma afacerii cu bere, Hevelius a construit un observator pe acoperișurile a trei case alăturate pe care le deținea în Gdańsk, cu timpul investind și construind în instrumente astronomice elaborate, iar „Castelul Stelelor” de la el de-acasă ajungând, la un moment dat, unul dintre cele mai mari observatoare din Europa în acel timp.

Cartografierea Lunii a fost una dintre primele și cele mai importante preocupări ale lui Johannes Hevelius și pentru mulți alți astronomi ai timpului său. Națiunile maritime de la acea vreme căutau cu disperare o modalitate de a măsura longitudinea pe mare și se credea că Luna ar putea oferi o soluție. Ideea de a utiliza umbra Lunii în timpul eclipselor pentru a determina longitudinea pe mare era o metodă propusă pentru a rezolva problema navigației și determinării poziției pe ocean. Conceptul era că, în timpul unei eclipse de Lună, dacă diferite locații de pe Pământ observau momentul exact al traversării umbrei Lunii prin același punct lunar, dar la ore diferite, s-ar putea calcula diferența de longitudine între acele locații. Astfel, dacă se cunoștea momentul traversării la o locație de referință, cum ar fi Parisul, iar un navigator observa aceeași traversare la altă locație, ar putea calcula diferența de timp și, implicit, diferența de longitudine.

Cu toate acestea, pentru a pune în practică metoda, era necesară o cartografiere precisă a suprafeței lunare care să ofere puncte de referință clare și constante. Johannes Hevelius a contribuit la acest efort prin lucrarea sa „Selenographia”, care a furnizat hărți detaliate ale Lunii și a identificat și numit numeroase caracteristici lunare, cum ar fi craterele și munții. Și chiar dacă Hevelius nu a fost primul care a folosit un telescop pentru a desena Luna (același lucru îl făcuseră înaintea lui Thomas Harriot și Galileo Galilei), munca lui s-a remarcat prin detalii și estetică, colecția sa de hărți lunare fiind considerată primul atlas al Lunii.

O altă lucrare importantă a lui Hevelius este și „Firmamentum Sobiescianum sive Uranographia”, un atlas al stelelor și constelațiilor publicat în 1690. Numele lucrării face referire la John III Sobieski, regele Poloniei, care a fost un mare susținător și un prieten al lui Hevelius.

În „Firmamentum Sobiescianum sive Uranographia”, Hevelius a prezentat o hartă detaliată a cerului nocturn, înfățișând constelațiile și stelele observate de el. A adăugat nume noi pentru anumite constelații și a făcut îmbunătățiri la cele existente. Lucrarea lui Hevelius a fost rezultatul a peste 30 de ani de observații astronomice și a fost considerată una dintre cele mai precise și detaliate hărți stelare ale timpului său.

La 21 martie 1635, Johannes Hevelius s-a căsătorit cu Katharine Rebeschke, o vecină cu doi ani mai tânără, provenită dintr-o familie de berari, la fel ca Hevelius. Căsătoria lor a durat până în 1662, când Katharine a murit. După un an de doliu, astronomul s-a căsătorit cu Katherine-Elisabetha născută Koopman (1647-93), fiica unui negustor bogat din Gdańsk, cu aproape 35 de ani mai tânără decât soțul ei (avea 16 ani, iar Hevelius 51, la data căsătoriei), dar o mare pasionată de astronomie, la fel ca Hevelius.

Elisabeth a jucat un rol esențial în activitatea lui Hevelius. L-a ajutat la efectuarea observațiilor, la înregistrarea datelor și la operarea instrumentelor din observatorul lor de pe acoperiș. De asemenea, a contribuit la realizarea publicațiilor sale, inclusiv atlasul lunar detaliat „Selenographia” și atlasul stelar „Firmamentum Sobiescianum sive Uranographia”.

Elisabeth Catherina Koopmann-Hevelius este considerată una dintre primele femei astronom.

„Nimeni nu știe cu exactitate unde a început munca ei și unde s-a încheiat cea a soțului ei, dar o gravură îi arată pe cei doi operând împreună un sextant – unul alinia instrumentul cu o stea în timp ce celălalt se concentra asupra unei alte stele, astfel încât să poată măsura distanța dintre ele”. (smithsonianmag.com)

La 26 septembrie 1679, munca celor doi a fost profund afectată de un incendiu izbucnit de la o lumânare lăsată aprinsă în grajd, distrugându-le observatorul, instrumentele astronomice, notele și teancurile de manuscrise, printre puținele documente salvate aflându-se „Catalogus Stellarum Fixarum”, un document care, în mod miraculos, reușise să scape de incendii și bombardamente ulterioare, supraviețuind de la Asediul Danzigului din 1734 până la bombardamentele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În momentul de față, „acest Phoenix al științei”, după cum a fost denumit, se află din 1971 la Universitatea Brigham Young. În ceea ce privește „Selenographia”, Biblioteca Huntington de lângă Los Angeles păstrează un exemplar în expoziția sa de istorie a științei, pe lângă alte lucrări influente ale lui Nicolaus Copernicus, Isaac Newton și ale altor oameni de știință cu viziuni remarcabile asupra universului.

Johannes Hevelius s-a stins din viață la 28 ianuarie 1687, la 76 de ani, în orașul său natal, Gdańsk, cel mai probabil din cauza problemelor de sănătate suferite de pe urma șocului provocat de incendiul din 1679.

Surse:

https://www.journals.vu.lt/knygotyra/article/view/13123

https://www.worldhistory.org/Johannes_Hevelius/

https://www.britannica.com/biography/Johannes-Hevelius

Vă mai recomandăm să citiți și:

Astronomii au făcut observații de cea mai înaltă rezoluție obținută vreodată de pe suprafața Pământului

A fost găsit cel mai mare observator astronomic al egiptenilor antici. Era construit din chirpici!

Astronomii au obținut primele imagini cu suprafața lui Polaris. Cum arată Steaua Nordului?

Astronomii spun că o stea din Calea Lactee este mai veche decât însuși Universul