Activitatea vulcanică de pe Lună, mai recentă decât se credea

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Trei mărgele de sticlă microscopice, recuperate de pe suprafața Lunii, arată că trecutul celui mai mare satelit natural al Pământului nu a fost chiar atât de îndepărtat.

Conform unei noi analize amănunțite și minuțioase a materialului colectat de misiunea Chang’e-5 a Administrației Naționale Spațiale Chineze, aceste minerale cândva topite reprezintă dovezi ale vulcanismului selenar care a avut loc în urmă cu doar 120 de milioane de ani.

• Un factor trecut cu vederea influențează cât de bine dormi. Iată cum îl poți regla!
• Un vânt cosmic record, de la o gaură neagră, mătură spațiul cu 30% din viteza luminii

Este mult mai târziu decât ne așteptăm să vedem o astfel de activitate pe Lună, care a fost foarte activă din punct de vedere vulcanic între aproximativ 4,4 și 2 miliarde de ani în urmă. După această perioadă, se crede că Luna s-a răcit prea mult pentru un vulcanism semnificativ.

„Datarea cu radioizotopi a celor trei mărgele de sticlă vulcanică Chang’e-5 oferă adevărul de bază pentru vulcanismul de 120 de milioane de ani de pe Lună”, a declarat pentru ScienceAlert geofizicianul Yuyang He de la Institutul de Geologie și Geofizică al Academiei Chineze de Științe.

Când eșantionul Chang’e 5 de praf selenar a fost livrat pe suprafața Pământului la sfârșitul anului 2020, acesta a devenit primul material selenar pe care oamenii au putut pune mâna de la întoarcerea ultimei sonde Luna a Uniunii Sovietice în 1976.

Folosind o întreagă gamă de tehnici analitice, oamenii de știință din întreaga lume au studiat această nouă selecție de fragmente selenare pentru a obține noi informații despre geologia și istoria Lunii.

Luna are încă multe secrete

O componentă deosebit de interesantă a eșantionului constă în bile minuscule de sticlă. Acestea se formează atunci când mineralele se topesc și apoi se întăresc din nou în sticlă în condiții intense.

Particulele de sticlă pot încorpora alte materiale selenare care pot fi utilizate pentru a studia condițiile în care s-a format sticla, inclusiv compoziția rocii selenare din jurul ei la momentul respectiv.

Condusă de geofizicienii Bi-Wen Wang și Qian W. L. Zhang de la Academia Chineză de Științe, o echipă de cercetători a cernut aproximativ 3 grame de praf selenar de la Chang’e 5. În doar această mică linguriță de material, ei au reușit să izoleze aproximativ 3 000 de sferule de sticlă, scrie ScienceAlert.

Cele mai multe dintre acestea au fost rezultatul impactului meteoriților, ceea ce face ca eventualele granule vulcanice să fie adevărate ace proverbiale în carul cu fân. Luna este predispusă la o mulțime de impacturi și la foarte puțină activitate vulcanică, astfel încât cercetătorii au avut mult de lucru pentru a identifica care dintre sferule – dacă este cazul – erau produsul celei din urmă.

Luna, prea rece pentru activitatea vulcanică pentru o lungă perioadă de timp

Echipa a efectuat analiza izotopilor de sulf utilizând spectrometria de masă cu ioni secundari. Trei dintre cele șase sferule finale aveau raporturi de sulf incompatibile cu sticla de impact. Așadar, aceasta era sticla vulcanică.

Dar apoi datarea radiometrică a dezvăluit vârsta sferulelor – aproximativ 123 de milioane de ani în urmă. Aceasta este mult mai recentă decât ultima perioadă cunoscută în care Luna a fost activă din punct de vedere vulcanic.

Nu știm cum s-a putut întâmpla acest lucru, din moment ce Luna a fost prea rece pentru activitatea vulcanică pentru o lungă perioadă de timp, dar un indiciu ar putea consta în chimia prinsă în cele trei sferule. Acestea conțin o proporție ridicată de elemente cunoscute sub numele de KREEP – potasiu, elemente de pământuri rare și fosfor.

Aceste abundențe ridicate de KREEP pot fi surse de încălzire radiogenică – căldura generată de dezintegrarea radioactivă. Această încălzire poate fi semnificativă. Aproximativ jumătate din căldura internă a Pământului provine din dezintegrarea radioactivă. Pe Lună, încălzirea radiogenică ar putea, în teorie, să producă focare de vulcanism localizat.

Cercetările ulterioare ar putea dezvălui dacă există suficient material KREEP în mantaua selenară pentru a produce aceste focare.

Cercetarea a fost publicată în Science.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Luna a fost cândva acoperită de un ocean de rocă topită, au descoperit oamenii de știință indieni

De ce vrea o companie să amplaseze lumini „stradale” pe Lună?

Oamenii de știință anunță că au găsit un material-minune pe Lună

Oamenii se întorc pe Lună. Și, pentru prima data în istorie, nu va mai fi vorba despre un american